Scrisorile lui Stanca. Dragă Calafatule,
Ți-am simțit căldura inimilor în fiece seară. Mai ales seara.
Căci, fie și ziua pe caniculă, dar seară de seară am ars, am suferit, ne-am bucurat, amuzat, pe scurt am trăit cu toți porii emoțiile folkului românesc. Ale cremei. Plus cel bulgăresc, sârbesc adus pe noul podul de răscruce ce duce la Vidin, ca-ntr-un poem coșbucian... Pe scurt, Calafat tu ești azi capitala folkului românesc. Unde o săptămână vin, cântă, se adapă, comunică aproape toți membrii acestei frumoase comunități. Ba, vin și fanii, care se hrănesc cu amintirile fokului cenaclist. Unu’ e din fotbal, Cristi Pusztai. Ai și bucuriile înnoirilor. Cu nume recente. Căci, pe lângă clasicii Stănculescu, Alifantis, Vintilă, Baniciu, Olărașu, V. Șerban, Paraschivescu, incomodul Stoicanu, Bertzi, Buică, Bodolan; apoi Gyuri Pascu, D.Vană, A. Păunescu, Imre, Mardare, Beznă; și foștii din linia a 2-a Avram, Mihăilescu, Ghicolescu, Thomic și fiica...; solitarii Cătălin Stepa, Corcioveanu, Budea. Și Nicu Zota – mare voce, mare revelație. Au apărut trupele Ikarus, Joi, Trupa vieții. Și Ion Mateiciuc, bardul de la Siret. Mălina Necșoiu, Mihaela Pătra, Raluca Marinescu, Tea Sara. Și formidabilul chitarist, blondul tulcean ce aduce la chip cu Dan Andrei Aldea, revelația bluesistică Alex Cismaru. Poeții Teodora Ionescu, Clara Mărgineanu, Andrei Novac, Andrei Maftei, Liliana Hinoveanu. Vechii prieteni bulgari din trupa Denver cu Șt. Gheraksiev. Tobarul Rosen Paskulov din Vidin și Iavor Despotov. Peste tot și toate spiritul viu, al prof. univ. Sorin Minghiat, ctitorul taberei de acum 17 ediții. Și al nemuritorului ochi viu ce ne va invedera posterității, Traian Popescu TVR pe vecie...DAR, sosit la tine, Calafatule, avui un coșmar. Nu, nu blâdețea emanată de statuia lui Ștefan Iordache. Altceva bântuia... pe lângă casa lui Gică Popescu. Am băut din fântâna lui Gică. Am stat la hotelul lui Gică. Cu piticii de la Univ. Craiova, echipa lui Gică... Chiar dacă folkul a ajuns o pecete pentu tine, grație insistențelor lui Dan Vană, mereu OK-OK-OK, nici fotbalul nu e de uitat prin Gică. Altă statuie a ta încă nepusă. Dar folkul, indubitabil, se impune în CV-ul tău de oraș oltean. Port și pod la Dunăre, Calafatule... Căldura anotimpului tău fu joasă față de cea emanată de scenă.Viață lungă, întru folk, Calafatule!
George Stanca,pamflet
