Dragă Viorel Moldovan, tu pentru noi eşti un erou

Ai părăsit Rapidul la bine. Sau la şi mai rău. Nu se ştie cum este, căci echipa s-a subţiat de tot, iar viitorul italian e incert.

Tu, oricum, nu ai plecat pe fondul cel mai favorabil ţie. Cum a făcut Răzvan Luce după victoria cu Bosnia 3-0. A demisionat şi a venit la Rapid... Că de acolo a început dezastrul. Nu de la el, Răzvan, cât de la gemelarea lui cu nenorocirea aia zisă Vamă, duşmanul de moarte al nostru...Tu, pentru mine sau pentru noi, eşti un erou. Ai ţinut echipa, aud că uneori şi pe banii tăi, ca un tată iubitor. Ai fost alături, ai suferit, când puteai să-ţi pui palma-n curând şi să pleci. Nu are nimeni ce să-ţi reproşeze. Doar eu, aşa, mai cârcotaş: pentru ce te-ai bătut, dacă acum când a venit dreptatea de la helveţi tu pleci? De ce te duci, de ce-ai mai fi rămas...Probabil că te-au lăsat nervii. Sigur, la FRF e post de boier. Cu minimă bătaie de cap...

Dar tu eşti un luptător prin definiţie. Ai arătat-o cât ai fost jucător. Ai învederat-o şi ca antrenor în ultima vreme la Rapid. Unde ai făcut din ciocolată bici. Să fie doar sastisia/scârba ta pentru o cauză cvasipierdută sau ai plecat din pricina unei/ unor persoane? Se poate şi asta. Stai, că procesul nu e gata. Vei vedea câte persoane vor mai pleca acum, după noaptea de coşmar, când s-o face lumină şi la noi în Giuleşti… Nu? Sunt destui parveniţi piepto-cărămizişti care, vai!, cât au iubit Rapidul şi care acum vor scoate capetele. Mi se face deja o greaţă în avans. Chiar o greaţă metafizică. Probabil ai aceleaşi angoase ca şi mine. La tine, mult mai profunde...Şi asta acum, când mutre slinoase mi se perindă prin minte. Faţă de cei ascunşi în tranşeea laşităţii pe când ne mergea rău, şi care azi scot ca bebeluşii pârţăgoşi căpşoarele la lumină -”cartoful îşi scoate puţica la soare”, zicea poetul... - şi, lipăind băloase pupături pe pomeţii jucătorilor, vor striga: ”Am ­învins!”. Dacă ceva de genul acesta te-a scârbit încât să pleci de la Rapid, te înţelegem.Şi te iertăm...