Dragă Mircea Baniciu,

Poate că am îmbătrânit şi mă repet, dar eu când te-am văzut alături de Phoenix la Teatrul Studenţesc sala IATC am zis că eşti de acolo. Nu ştiu dacă aveai 23 de ani, aveai nişte plete blânde şi un trup subţire, erai scos ca dintr-un magazin de muzică rock. Alături de Nicu Covaci “gros la trup“ voce impozantă, mare şef de trupă aveaţi o faţă de “rock“ cum nu se prea mai văzuse în România. Rock-rock, nene!

Ţin minte că jucaţi o variantă a Ţiganiadei când te-am descoperit. Şi te-am îndrăgit. Asta, cu îndrăgitul e relativă. Pentru că pe tine te-a urât o singură categorie de bărbaţi, aceia cărora le luasei gagicile. Vorba aceea, “aveai şi duşmani, dar prieteni şi mai mulţi...“. Aveai un temperament formidabil, când dădeai cu gheata în scenă sărea scândura, erai duios ca-n mai toate cântecele “cu flăcăi“. Da, domnule! Asta erai. Flăcăul folk-rockului românesc. Mai ales când cu cântecul Andrii Popa ţi-ai căpătat şi un nume: chiar acesta. Ţin minte că atunci când v-am invitat prima oară la Cenaclul de la sala Floreasca mă urcasem pe scaune cu câţiva colegi de redacţie, deşi stăteam într-o zonă foarte apropiată prezidiului. La multe rele ne-ai îndemnat matale Teteo, dar şi la muzică de bună calitate.

Mai erau şi trupele alea din Timişoara, care la chip şi asemănare toate parcă veneau “de acolo“; mai era elementul acela al amestecului de neamuri, obiceiuri, care până la urmă a fost dominat de spiritul românesc.

Căci după ce s-a dezbărat de Jethro Tull, după zborul fără întors al lui Moni Bordeianu, Phoenix şi-a găsit drumul lui original. Şi dacă adesea am spus-o că tu eşti simbolul cu vocea ta al acestei trupe, trebuie să recunoaştem că Nicu Covaci a fost el însuşi această trupă, cu personalitatea lui, cultura, cultura populară, mai ales bănăţeană.

Aş zice că folk-rockul bănăţean a crescut prin două ramuri extrem de viguroase, care vor rămâne bine înfipte. Phoenix recunoscut sau nu de vocea ta, componistic de cântecele tale şi ale lui Nicu Covaci şi... folkul simfonic rafinat, practicat, elaborat în studiou de către Ilie Stepan şi Pro Musica lui.

Dragul meu vechi prieten, o să întebi de ce ţi-am scris acum? Simplu. Pentru că de ceva vreme, folosindu-se ca pretext o aniversare, s-a ajuns la multe false valori. Ori, în această confuziune dă-mi voie a te considera o mare excepţie.

loading...
Loading...

Citește și