Dragă Marinela Niţu,
Când pe stadionul din Craiova, festivă, ai venit spre mine cu părul negru, lung şi moale, mirosind a toate miresmele raiului de primăvară şi m-ai sărutat pe obraz, cu buzele acelea normale, nu made in USA, deşi sunt foarte căsătorit, eram în al zecelea cer.
E o senzaţie plăcută, recunosc, să te atingă, pe tine bărbat copt, o frumuseţe de o verdeaţă incredibilă, trufanda de cu zori culeasă, încă plină de rouă, cum erai atunci.
Mi-am mai dorit să te revăd, numai aşa ca să-ţi respir aerul din preajmă. Şi, chiar s-a întâmplat într-o noapte la un club, dar atât. Aşa că, tactil şi vizual, eşti o "dulce himeră" pentru mine.
O nălucă senzorială; mi s-a părut că o văd, o ating şi s-a volatilizat: era pe când nu se zărea, azi n-o vedem dar este, cum ar spune pe invers poetul. Căci, am aflat o poveste din puşcărie, când, fără voie, tot nălucă ai fost. Acolo unde iubitul tău era campat, într-o celulă, cu posterul tău la cap.
Odată, lipsind din cameră, un nenorocit de tânăr îmbuibat, un timişorean, nu a mai rezistat şi ştiindu-te singură şi nepăzită a intrat în cameră şi te-a violat virtual: după care s-a şi lăudat prizonierului tău drag. A fost la limita morţii de om.
Câte lucruri incredibile poate provoca o frumuseţe incredibilă! America te-a trimis acasă, parcă mai grasă, dar mai buzată, mai pe gustul meu, zău, care detest osoasele ce numai la vedere îmi provoacă dureri în pelvis.
Căsătoria cu alta a luceafărului vieţii tale ţi-a declanşat un onorabil şi demn salut proletar: noroc bun! Ce mai faci acum Marinela? Mie unul îmi e dor de fata aia normală şi mortală de pe stadionul din Craiova. Mai există?
George Stanca
Mâine, despre Mihai Bendeac
Mai citeşte:Dragă Ramona Bădescu...Dragă Elena Cârstea...Dragă Dani Oţil...
