La 21 noiembrie, creștinii ortodocși sărbătoresc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Istoria Sărbătorii
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este o sărbătoare închinată Fecioarei Maria, celebrată în Bisericile Ortodoxe la data de 21 noiembrie. Sărbătoarea este cunoscută în tradiția populară sub numele Vovidenia sau Ovidenia și această denumire este întâlnită în Moldova, în Muntenia şi Oltenia.
În această zi creştinii ortodocşi cinstesc acest praznic ce aminteşte de momentul în care Fecioara Maria, în vârstă de trei ani, a fost adusă de părinţii săi, Ioachim şi Ana, la Templul din Ierusalim. Pentru bucuria praznicului, sfinţii părinţi au acordat în această zi dezlegare la peşte.
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este cea mai nouă sărbătoare închinată Maicii Domnului și a fost înscrisă în calendar în secolul al VI-lea. Numeroase amănunte referitoare la nașterea și copilăria Maicii Domnului sunt prezentate într-o scriere apocrifă din secolul al II-lea, cunoscută sub denumirea de Evanghelia după Iacov sau Protoevanghelia. Tradiţia religioasă menționează că data de 21 noiembrie a anului 543 reprezintă data sfinţirii unei biserici ce poartă hramul acestei sărbători. Sfântul lăcaş a fost construit de Iustinian cel Mare, aproape de zidul ruinat al Templului în care s-a rugat Maica Domnului. În Apus, sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică a fost adoptată de Papa Grigorie al XI-lea, și a fost celebrată pentru prima dată în anul 1374 la Avignon.
Ioachim şi Ana l-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiască un copil
Ioachim şi Ana s-au rugat lui Dumnezeu să le binecuvânteze viața și să le împlinească dorința să aibă un copil. Prin împlinirea acestei dorințe fierbinți, Ioachim și Ana voiau ca Dumnezeu să-I scape de ruşinea lumii de a rămâne fără copii, deoarece în Galileea acelor timpuri era o mare rușine să nu ai copii. După rugăciunile fierbinţi adresate lui Dumnezeu de Ioachim şi Ana, îngerul Gavriil i-a adus Anei vestea că Dumnezeu le-a împlinit dorinţa şi vor avea un copil. Emoționată de minunata veste, Ana a promis îngerului Gavriil că pruncul atât de dorit va fi dăruit lui Dumnezeu.
Intrarea în Templu a Fecioarei Maria a avut loc la o dată de 21 noiembrie
Intrarea Maicii Domnului în Templul din Ierusalim s-a petrecut într-o zi de 21 noiembrie, când Fecioara Maria împlinise vârsta de trei ani. Atunci, părinţii ei, Ioachim şi Ana şi-au amintit de făgăduinţa făcută în faţa îngerului Gavriil, că atunci când vor deveni părinţi, vor închina copilul lor bunului Dumnezeu.
Rudele și fecioarele din Nazaret au însoțit-o pe Maria la Templu
În acea zi, Ioachim și Ana au invitat rudele și tinerele fecioare din Nazaret s-o însoţească pe Maria la Templu. Pentru acest eveniment, părinții Mariei și-au îmbrăcat copila în haine de sărbătoare pregătind și multe făclii. Cu acest prilej, Sfântul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, ne aminteşte chemarea adresată de tatăl Mariei, dreptul Ioachim, persoanelor care o însoțeau pe Maria spre Templu: ”Chemaţi fiicele evreice curate să ia făclii aprinse!" În acelaşi timp, Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, a lăsat drept mărturie despre acest eveniment cuvintele rostite de dreapta Ana, mama Sfintei Maria: "Făgăduinţele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, am chemat preoţi şi rudeniile mele, zicând tuturor: Bucuraţi-vă împreună cu mine toţi că m-am arătat astăzi şi maică, şi înainte povăţuitoare, dând pe fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu, Împăratul ceresc".
Miracolul intrării Mariei în Templul din Ierusalim
Despre intrarea Mariei în Templul din Ierusalim s-au păstrat amănunte de la Sfântul Ieronim: „Erau acolo cincisprezece trepte la intrarea în Templul din Ierusalim, după numărul celor cincisprezece psalmi ai treptelor, şi la fiecare din acele trepte se cânta câte un psalm de către preoţii şi diaconii care intrau în slujbă. Deci, drepţii părinţi au pus pe prunca cea fără prihană pe treapta cea dintâi, iar ea îndată, singură, a alergat pe trepte foarte degrabă, neajutând-o nimeni, nici sprijinind-o. Şi alergând la treapta cea de sus, a stat acolo, întărind-o pe dânsa puterea lui Dumnezeu cea negrăită. Căci încă mică fiind, a început Domnul a arăta într-însa puterea Sa cea mare, ca să înţeleagă cât de mare va fi în dar, când va veni în vârsta cea desăvârşită. Atunci se mirau toţi când au văzut pe acea pruncă de trei ani suindu-se singură degrabă pe acele trepte, ca şi cum ar fi fost desăvârşită cu vârsta. Mai vârtos, preotul Zaharia se mira de aceasta şi, ca un prooroc, din descoperirea lui Dumnezeu, înţelegea mai înainte cele ce aveau să fie “. După ce a urcat treptele Templului, Maria nu a întors capul să-i privească pe cei care au însoţit-o, iar tradiţia spune că părinţii ei au fost foarte bucuroşi că fiica lor n-a făcut acest gest şi a mers direct la uşa Templului.
Despre Şcoala pentru fete în Templul din Ierusalim
Documentele religiose menţionează că, în vremea aceea, la Templul din Ierusalim exista o şcoală pentru fete: aici erau primite fetele care au împlinit vârsta de 3 ani şi ele aveau dreptul să rămână în sfântul lăcaş până la vârsta de 15 ani. Pe parcursul acestor ani, fetele învăţau rugăciunea, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, dar şi numeroase activităţi practice printre care : păstrarea curăţeniei în Templu, cusutul, întreţinerea veşmintelor care erau folosite de Marele Arhiereu, de preoţi şi de leviţi ( diaconii din Vechiul Testament). De educația acestor fete se ocupau văduvele evlavioase, hotărâte să-şi petreacă restul zilelor în Templu în rugăciune, ascultare şi în desăvârşită smerenie.
Maria a fost dusă în cea mai sfântă cameră din Templu
La sosirea în Templu, Maria a fost întâmpinată de arhiereul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Acesta a făcut un lucru uimitor pentru cei prezenți, a dus-o pe Maria în ”Sfânta Sfintelor”, considerată cea mai sfântă cameră a Templului, situată după a doua catapeteasmă, în care era Chivotul Legii cel ferecat peste tot cu aur. Aici, nici femeilor, nici preoţilor nu le era îngăduit să intre. Doar arhiereul avea voie să intre, în această încăpere, o dată pe an. Acolo arhiereul Zaharia i-a dat Preacuratei Fecioare Maria loc de rugăciune. După mărturia Sfântului Chiril al Alexandriei și a lui Grigore de Nissa, celelalte fecioare care, de asemenea, erau aduse pentru închinare în Biserica Domnului până la împlinirea vârstei de 15 ani, toate primeau loc de rugăciune între biserică şi altar.
Arhanghelul Gavriil a adus Fecioarei Maria vestea cea Bună
Fecioara Maria a petrecut 12 ani în Templul din Ierusalim, alături de alte fecioare, de văduve şi de preoţi, rugându-se şi citind Sfânta scriptură, După 12 ani, Arhanghelul Gavriil i-a adus Mariei vestea Cea Bună: ea Îl va naşte pe Iisus, fiul lui Dumnezeu.
După plecarea din Templu, Fecioara Maria s-a logodit cu Iosif
După ce a plecat de la Templu, Fecioara Maria s-a logodit cu dreptul Iosif, o rudă mai vârstnică, cel care a fost protectorul ei şi martor la miracolul naşterii pruncului Iisus.
În tradiția ortodoxă, rugăciunile adresate Maicii Domnului se împlinesc
În familiile care-și doresc copii, rugăciunile adresate cu evlavie Maicii Domnului sunt auzite şi împlinite de Născătoarea de Dumnezeu. De asemenea, tot în tradiţia ortodoxă există această învăţătură ca acei copii aflaţi în dificultate, din cauza bolilor, pot fi salvaţi, fiind închinaţi în grija Maicii Domnului şi luaţi sub acoperământul ei. Această învăţătură a fost practicată şi de domnitorii Ţării Româneşti. De exemplu, domnitorul Neagoe Basarab şi soţia sa Despina şi-au închinat cei şase copii în grija Maicii Domnului” ne spune părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu).
Copiii care sunt rodul rugăciunilor îl slijesc pe Dumnezeu în cariera lor
Tradiţia bisericească semnalează că sunt foarte interesante aceste cazuri în care femeile sterpe se roagă să aibă un copil, promiţând lui Dumnezeu şi Maicii Domnului că, pruncul venit pe lume, va fi dăruit Bisericii. Deseori, aceşti copii, care sunt rodul rugăciunilor, îl slujesc pe Dumnezeu în cariera lor devenind preoţi, călugări sau misionari. În ţara noastră, avem un exemplu devenit celebru în lumea creştină: în copilărie, Părintele Cleopa era foarte bolnav; în disperare de cauză, mama sa a mers la biserică, s-a rugat pentru însănătoşirea pruncului ei şi l-a închinat Maicii Domnului. În timp, prin viaţa sa duhovnicească, Părintele Cleopa a fost întemeietorul multor obşti monahale.
Lăcașuri religioase din țara noastră poartă hramul sărbătorii
În cinstea sărbătorii, numeroase lăcaşuri religioase din țară poartă hramul ” Intrarea Maicii Domnului în Biserică”. În Bucureşti, credincioşii pot participa la slujba de hram la Biserica Doamnei (Calea Victoriei nr.28) şi la Biserica Vovidenia cu Sfinţi ( Calea Moşilor nr. 79).
