Giuleştina: O rugăciune...
Nu că aş urî , eu nu ştiu să urăsc. Dar, când îl văd jubilând pe panarama aia de MM, de se exhibă el ca maminuţa la masturebare; când urlă ca urangutanul la juisare, îmi vine a muri puţin. Sau să trag Dunărea prin Giuleşti, să o fac pârâu, numai să îi dispară urma augustprostului de Galaţi...
Apoi, monşer, când îl mai văd şi pe Jiji jubilând în strâmtoarea costumului de papiţoi, gata să-i pleznească nasturii ca capacele de grenadă, radiind cu un aer zeiesc, superior...să mă ierte Dumnezeu! Știu, la momente rele românul are umorul, râsul. Haz de necaz. Dar, stau şi mă-ntreb cum să-mi mai ardă de râs când văd cu câtă osârdie îşi adună Gigi cei mai buni jucători din ţară, ca pe vremuri vânarea la oaste cu sila. Va fi stăpânul Naţionalei, antrenor, manager, apropitar, exploatator...Că, el nu-i ia cu arcanu. Ci, cu banu...
De ce o fi Pronia aşa de nedreaptă? De ce dă Ea unuia mai mult decât unui milion de oameni? Iar acela să îşi permită a comite sacrilegiu după sacrilegiu, în numele lui Isus? De ce, Doamne?!
Că şi eu merg la biserică, dar nu fac danii că nu-s banii. Când îl văd aruncând fişicuri la săraci, mi se face ruşine că sunt din acelaşi aer cu el, de-mi vine să mă reneg. De unde atâta mârlănie pe neamul acesta al nost'? Neam prost...Las meseria de cioban, că nu la ea e vina. Păstorii sunt de când lumea în istoria omenirii, vezi Cain, şi la fel în istoria noastră.
Dar, graţie circarului mizericordios meseria asta preistorică a ajuns de râs. A compromis ciobănia precum Ceauşescu cizmăria. De unde îi dai Doamne, atât bănet ?! Dă-mi şi mie iarba fiareleor să tai lacătul izvoarelor!, ... de bani.
L-am văzut o singură dată învins, umilit. Atunci când pe Giuleşti i s-au pus în plasă, plocon, cinci boabe. Goluri. Căcăreze...Cinci , Doamne, şi toate cinci! Extaz!Acu, mă uit la Pancu obosit, la Herea adormit, la Roman mereu speranţă, la Vasile, Bulgaru, Ioniţă, Mardare... Aştept şi sper ca o văduvă de război rezemată de poartă. Privesc în zare pierdut. Scriu. Îmi tremură sufletul pentru duminică.
Şi, dacă...? Doamne, pupa-ţi-aş tălpile Tale...!
