De ce ne simţim din ce în ce mai singuri
Există încă multe persoane care acuză lipsa prietenilor, deşi în societatea actuală pare mult mai uşor să socializezi. Psihologii spun că singurătatea poate deveni fenomen social. Singurătatea ţine uneori de propria alegere, alteori de contextul social. Unii trec prin această experienţă chiar dacă sunt înconjuraţi de alte persoane.
„Când stai în camera pustie auzi zgomotul enervant al televizorului sau al radioului. Deodată realizezi că eşti îngrozitor de singur. În seara asta, dintr-un motiv necunoscut, acest sentiment de singurătate este profund obsesiv. E deranjant să nu ai pe nimeni cu care să împărtăşeşti oraşul, ploaia, plimbarea, lucrurile pe care ai vrea să le spui. Încep să-mi imaginez câte milioane de oameni se simt în acest moment singuri, profund inutili şi nefericiţi oricât de bogaţi şi de fermecători ar fi pentru că sunt singuri azi aşa cum au fost şi ieri şi cum, poate, vor fi şi mâine", scrie Crina pe un forum dedicat femeilor, informează Adevărul.
Există multe persoane aşa ca ea care resimt singurătatea, fie pe o perioadă limitată, fie pe termen lung. Psihologul Dorin Victor Vasile spune că este foarte important să se facă distincţia între singurătate şi faptul de a fi singur într-un anumit moment al vieţii. „Se spune că ne naştem singuri şi murim singuri. Aş adăuga că şi principalele momente din viaţa noastră le traversăm tot singuri, în special momentele de tranziţie", spune psihologul de la psihoterapie.net.
De trei tipuri
Singurătatea poate fi împărţită în trei tipuri: cea determinată circumstanţial, cea care ţine de dezvoltare şi/sau de preferinţe şi singurătatea „endogenă", internă. „Singurătatea circumstanţială am experimentat-o ocazional cu toţii: ne-am mutat într-un oraş nou şi nu cunoaştem încă pe nimeni sau suntem în faza de «decompresie» după o relaţie sentimentală terminată. Ştim însă că această singurătate este doar o etapă", explică psihologul.
Singurătatea de dezvoltare este asociată adesea cu momentele de tranziţie - personală, profesională - din viaţă. „Aceasta se manifestă ca o dorinţă mai mare pentru intimitate, pentru sfera privată. Este o singurătate care ţine de noi înşine, este asumată şi cultivată. Singurătatea de dezvoltare este singurătatea-alegere, care ţine cel mai clar de preferinţele personale", adaugă psihologul.
Cel de-al treilea tip de singurătate este cea internă, determinată de limitele psihologice ale persoanei. „Depresia, fobia socială, timiditatea, un stil relaţional deficitar pot intra toate în categoria singurătăţii «endogene»", explică Dorin Victor Vasile.
Singurătatea are aproape întotdeauna cauze multiple, spune psihologul. „Este atât alegere (conştientă sau nu), cât şi personalitate, stil relaţional şi context social. Îmi este greu să-mi imaginez că cineva este singur dintr-o cauză unică şi clară. Oamenii sunt singuri pentru că nu-şi doresc prea multă viaţă socială, dar şi din cauză că au un stil relaţional deficitar, din lipsă de ocazii sociale potrivite şi, probabil, pentru toate acestea şi multe alte motive la un loc", spune psihologul.
Indiferent de motiv, singurătatea e un fenomen şi, aşa cum constată psihologii americani, se răspândeşte mult mai rapid în societatea actuală.
Puşi la zid
Adeseori, cei singuri sunt stigmatizaţi, spune psihologul Dorin Victor Vasile. „Există chiar şi un termen - «singlism», asemănător cu «rasism» sau «sexism» - care ilustrează punerea la zid, stigmatizarea celor singuri", spune psihologul.
Viaţa socială, corelată cu vârsta
Un factor important în dezvoltarea relaţiilor sociale este vârsta. „La tineri, unde capitalul biologic este mare, unde există multă mobilitate, este firesc ca viaţa socială să fie abundentă. Chiar dacă un tânăr are un stil relaţional deficitar, el poate compensa prin mobilitate şi, în final, va avea viaţa socială pe care şi-o doreşte.
Are colegi de muncă pe care îi schimbă frecvent, participă la activităţi unde cunoaşte oameni noi", explică Dorin Victor Vasile. La cei mai în vârstă însă, resursele şi mobilitatea sunt mai puţine şi, în cazul unui stil relaţional deficitar sau a unei proaste gestionări a relaţiilor, se poate ajunge la un deficit de viaţă socială.
„Contează mult abilitatea fiecăruia de a-şi administra acest «capital de viaţă socială» care există la început, dar, ca orice resursă, se diminuează pe parcurs", explică specialistul de la psihoterapie.net.
Singur, dar înconjurat de alţi oameni
O comunicare superficială mai degrabă izolează decât apropie oamenii Foto: Shutterstock
Psihologii au atras atenţia în cadrul unui studiu pe mai mult de 12.000 de persoane că, în ciuda faptului că oamenii încearcă să‑şi restabilească relaţiile sociale, comportamentul lor „caustic" îi îndepărtează pe cei care vor să se apropie, până când relaţia dintre ei dispare de tot.
„Cultura de astăzi este mult mai vulnerabilă în faţa izolării pentru că ne-am obişnuit să amânăm relaţiile familiale, divorţăm mai des, dar şi pentru că trăim mai mult", arată profesorul John Cacioppo de la Universitatea din Chicago, SUA.
Conectarea cu ceilalţi
Psihologul Lena Rusti explică de ce unii oameni se simt singuri chiar dacă au relaţii sociale. „Chiar dacă uneori comunicarea socială există, persoana se poate simţi izolată pentru că singurele forme de interacţiune pe care le are sunt unele superficiale - de exemplu, la serviciu -, iar în interiorul lor comunică în legătură cu lucruri neutre şi sarcini ce trebuie efectuate, dar interacţiunea nu are niciun fel de componentă afectivă. Şi atunci degeaba interacţionăm, pentru că nu ne comunicăm pe noi înşine, nu ne conectăm la ceilalţi. Şi, în mod paradoxal, acest tip de comunicare superficială poate mai degrabă să izoleze persoana decât să o integreze", spune ea.
Nevoia de intimitate
Psihologul crede, de asemenea, că tot mai multe persoane se însigurează, păstrând doar legăturile cu familia şi cu prietenii foarte apropiaţi. „Nu e suficient să fii alături de ceilalţi, e important să fii şi «văzut» de ei. Dacă interacţionezi, dar cu sentimentul că eşti mereu respins sau că eşti pe o lungime de undă diferită, atunci asta te poate mai degrabă debusola decât încuraja. Pentru că îţi întăreşte sentimentul că eşti altfel şi că îţi e mai bine singur", adaugă ea.
Psihologul mai spune însă că, în ciuda faptului că suntem prin structura noastră fiinţe sociale, uneori avem nevoie de momente de intimitate. „A fi mereu înconjurat de oameni şi a nu avea niciun moment în care să te poţi conştientiza pe tine şi nevoile tale, un moment în care să respiri în spaţiul tău intim, poate fi la fel de deteriorant ca şi singurătatea. Un echilibru între cele două este ideal", spune Lena Rusti.
Cum poţi schimba situaţia
Dorin Victor Vasile spune că psihoterapia poate ajuta în oricare dintre cele trei forme de singurătate. „În ceea ce priveşte singurătatea circumstanţială, poate ajuta persoana singură să devină proactivă în construirea noilor relaţii pe care şi le doreşte, să grăbească puţin lucrurile în refacerea reţelei sociale.
În cazul singurătăţii de dezvoltare, psihoterapia poate clarifica nevoia reală de singurătate a persoanei şi o poate ajută să-şi accepte această nevoie, să nu se simtă inadecvată şi să respingă eventuala presiune a celor din jur de a fi altfel", explică psihologul. În cazul ultimului tip, psihoterapia ajută persoana să-şi depăşească timiditatea, fobiile, depresia, şi, astfel, să lase în urmă o singurătate pe care „nu o doreşte".
Psihologii americani de la revista „Psychology Today" spun că puteţi scăpa de singurătate urmărind schema DAFS. „D" vine de la „Depăşeşte-ţi limitele", adică încearcă să stabileşti noi relaţii.
„A" vine de la „Aşteaptă‑te la ceea ce e mai bun", adică bucură-te de experienţele pozitive prin care treci. „F" vine de la „Fă-ţi un plan", demonstrează că poţi schimba situaţia în care eşti schimbându-ţi gândurile, aşteptările, comportamentul. „S" înseamnă „Selecţie". Soluţia împotriva singurătăţii nu este cantitatea, ci calitatea relaţiilor pe care le ai.
8 mituri despre singurătate
Unii dintre cei care s-au obişnuit să fie singuri spun însă că lucrurile nu sunt atât de rele precum par. Psihologul Bella DePaulo, profesor la Universitatea Santa Barbara, a studiat câteva dintre miturile despre singurătate:
1. Oamenii singuri sunt mai trişti decât cei căsătoriţi
Asta cred, de obicei, familiile celor singuratici. Căsătoria nu te face mai fericit pentru toată viaţa. E numai ceva de moment.
2. Favorizează izolarea
Uneori oameni spun că oamenii singuri sunt izolaţi şi că nu au pe nimeni aproape. Câteva studii au arătat însă că mulţi dintre ei sunt înconjuraţi de oameni care joacă un rol important în viaţa lor. Au şi mulţi prieteni, pentru că au timp să dezvolte acele relaţii, ceea ce nu se poate spune despre cei căsătoriţi.
3. Femeile în vârstă trăiesc singure
Femeile de peste 40 de ani care trăiesc singure sunt sunt mereu catalogate ca „fete bătrâne". Un alt studiu arată însă că din 50 de femei singure, 49 au avut prieteni cu care comunicau în fiecare zi. Multe dintre aceste relaţii de prietenie au durat mai mult de 40 de ani.
4. Oamenii singuri nu trăiesc la fel de mult ca cei care au un partener
Studiul despre longevitate care se desfăşoară de cel mai mult timp, a început în 1921 şi se bazează pe răspunsurile a mai mult de 1.000 de persoane, începând de la vârsta lor de 11 ani. Oamenii de ştiinţă i-au studiat pe tot parcursul vieţii. Cei care au trăit cel mai mult sunt cei care au fost singuri pe parcursul vieţii şi cei care s-au căsătorit şi au rămas căsătoriţi până la sfârşitul vieţii. Cei care au divorţat şi cei care s-au recăsătorit au trăit mai puţin. Consecvenţa a fost cheia, nu căsătoria.
5. Cei singuri sunt egocentrişti
Sondajele arată că oamenii singuri sunt mai dispuşi să-şi viziteze, să-şi ajute, să-şi sfătuiască prietenii decât cei căsătoriţi.
6. Copiii părinţilor singuri sunt nefericiţi
În urma unui studiu despre abuzul de droguri la tinerii între 12 şi 17 ani, copiii care au fost crescuţi doar de mamă au avut o rată mai mică, sub 6%. Studiul a demonstrat însă că tinerii care trăiau cu tatăl şi cu o mamă vitregă sunt mai predispuşi spre abuzul de droguri.
7. Cei singuri nu sunt la fel de preocupaţi de sănătatea lor
Există mitul că oamenii singuri sunt într-o continuă petrecere şi că preferă mai degrabă să mănânce de la fast-food decât mâncare preparată în casă. Totuşi, studile arată că oamenii singuri sunt mai sănătoşi, iar cei căsătoriţi sunt cei supraponderali.
8. Cheltuiesc bani pe lucruri inutile
Mulţi cred că cei singuri îşi fac toate poftele, în timp ce cuplurile economisesc. Nu e deloc aşa. Studiile arată că cei singuri sunt la fel de generoşi ca şi cei căsătoriţi atunci când rudele au nevoie de ajutor. Cu prietenii, cei singuri sunt mai generoşi.
