Raluca Moianu şi soţul ei au aniversat 14 ani de căsnicie: «Nu mi-a plăcut de el, dar l-am luat de bărbat»
În fiecare an, la 13 februarie, el îi oferă un buchet de trandafiri. Fie că se află în ţară sau în călătorii, are grijă ca florile să ajungă la ea, la data respectivă care, pentru ei, are un înţeles aparte: e ziua logodnei lor. Raluca Moianu (42 de ani) şi Mario (44 de ani), soţul ei, au aniversat, luna trecută, 14 ani de când şi-au jurat iubire veşnică. "Nici nu ştiu când a trecut timpul. Parcă a fost ieri", spune, cu duioşie în glas, Raluca.
Îmbrăcată într-o rochie roşie, în vreme ce ne arată, din albume groase, sute de fotografii cu ea, soţul şi fetiţa lor Mara, Raluca are în ochi strălucirea femeii etern îndrăgostite.
Îşi aminteşte, de parcă a fost ieri, inelul pe care Mario i l-a dăruit din senin, acum 14 ani, fără să aibă un motiv anume.
"Era inelul mamei lui. Mi-a spus doar că trebuia să ajungă la o femeie specială. Şi că aceea eram eu.
Abia o săptămână mai târziu, la 13 februarie 1998, m-a cerut de soţie. Fără vorbe mari, pompoase.
Iar eu am acceptat pe loc, căci ştiam că e jumătatea mea. În luna septembrie a aceluiaşi an am făcut nunta".
Dar Raluca şi Mario se ştiau cu mult înaintea nunţii. Mai precis, din adolescenţă.
Ea avea 14 ani, el 16 şi mergeau la acelaşi liceu. Pe atunci, nu erau decât buni prieteni:
"Pe mine nu mă impresionau ochii lui albaştri, care dădeau gata toate fetele din «I.L. Caragiale».
De fapt, nu mă impresiona nimic. Mi-a fost multă vreme cel mai bun prieten, până să fie bărbatul vieţii mele.
M-a urmărit luni întregi până ce a aflat, de la fratele meu, cine eram. Încerca să-mi afle numele. I-am acceptat, până la urmă, invitaţiile.
Eram doar nişte adolescenţi. Mama îl plăcea mult, dar eram prea tineri şi imaturi. Iar eu eram o visătoare...".
La absolvirea liceului, cei doi au luat-o pe drumuri diferite. S-au reîntâlnit după ani buni, pe când ea avea 28 de ani şi lucra la Radio Contact, iar el 30 şi era deja medic stomatolog.
Atunci şi-au dat seama că sunt făcuţi unul pentru celălalt. "Ne iubim la fel de mult şi acum, ca şi atunci.
Bine, când treci de 40 de ani, nu mai simţi ca la 20. Noi avem o stare de iubire constantă, îmbinată cu respect şi camaraderie. Suntem, înainte de soţ şi soţie, foarte buni prieteni", spune Raluca.
Vedeta Kanal D zice că n-a fost niciodată geloasă:
"Nici Mario n-a fost, nu are de ce. Mi-a spus doar un lucru, atunci când am început emisiunea «Iartă-mă» de la TVR 1: «Promite-mi că mirajul televiziunii nu te va schimba şi că vei rămâne la fel!». Şi am rămas la fel".
Deşi au 14 ani de căsnicie, Mario şi Raluca nu simt că a intervenit rutina în relaţia lor.
"O iubire rezistă dacă nu există îngrădiri exagerate, gen «Cine te sună?», «De ce te sună?», «Unde pleci acum?», «De ce te îmbraci aşa?».
În plus, noi nu avem nevoie de zile sau de ocazii speciale, ca să ne facem mici cadouri.
Sau să ne spunem «Te iubesc». Ne facem declaraţii frecvent, pentru că asta simţim".
«Mara nu a fost un copil planificat»
Nici venirea pe lume, acum 7 ani, a fetiţei lor Mara nu le-a alterat viaţa de cuplu.
"Evident, un copil îţi dă mereu planurile peste cap. Te trezeşte în toiul nopţii, plânge, îi e foame.
Dar e cea mai mare bucurie pe care o poţi avea. Mara n-a fost un copil planificat, a venit când a vrut Dumnezeu.
Eu pierdusem o sarcină, lucru care mi-a răvăşit atunci toată lumea mea interioară. După 8 luni am rămas iar însărcinată, pentru că aşa a vrut Dumnezeu", a spus pentru Click! Raluca.
Mario i-a fost alături în acele momente de coşmar.
"Era sigur că o să avem un bebeluş. Eu eram prea deprimată ca să mai judec limpede".
De altfel, el o sprijină mereu şi are grijă s-o răsfeţe.
Click! spune:
Cei doi au mărturisit care este secretul longevităţii unei relaţii:
"Nu facem gesturi siropoase sau romantisme.
Pur şi simplu simt că sunt femeia vieţii lui şi mă alintă cum ştie el mai bine.
Facem totul împreună, mergem la cumpărături, ne distrăm cu Mara, ieşim alături de prieteni sau vizionăm un film.
Lucruri normale. Iar în gospodărie, fiecare face ce poate şi când poate. Recunosc, de partea economică şi de facturi se ocupă soţul meu.
Eu sunt prea visătoare, nu mă pricep la gestiunea banilor. Pentru mine, banii nu sunt ceva esenţial".
