Iată scrisoarea lui Adrian Păunescu de pe patul de spital

Starea de sănătate a poetului Adrian Păunescu s-a ameliorat, însă poetul este monitorizat atent în continuare, spune medicul său, Şerban Brădişteanu.

Adrian Păunescu a fost internat, marţi, la Spitalul Floreasca din Bucureşti cu insuficienţă cardiacă, renală, hepatică şi respiratorie.

"Este mult mai bine faţă de marţi, când a fost internat. Deocamdată nu poate fi pus la un computer tomograf pentru că are o greutate prea mare. Evoluţia sa este însă favorabilă", ne-a spus şeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară a Spitalului Floreasca, Şerban Brădiştean.

Poetul Adrian Păunescu a ajuns marţi la Secţia de terapie intensivă a Spitalului de Urgenţă Floreasca, în stare foarte gravă, având insuficienţă respiratorie şi alte insuficienţe de organe, a mai spus dr. Brădişteanu. Anterior, Păunescu a fost tratat la domiciliu, însă a fost convins să accepte internarea în spital.

Adrian Păunescu: «Trebuie să mă despart de ai mei»

Soţia lui Păunescu nu s-a mişcat de lângă patul lui

Adrian Păunescu a făcut câţiva paşi prin rezervă

Scrisoarea lui Păunescu de pe patul de spital

De-aici, dintr-un pat de spital din Secţia de Reanimare a inimii, de la Spitalul de Urgenţă, mi se limpezeşte privirea către crâncenele noastre bătălii de fiecare zi, către fronturile noastre fără învingători, către uitarea de sine, care domină cu trufie lumea dată, o face imposibil de cuplat cu alte lumi, ne fugăreşte de dimineaţă până seara pe noi toţi, să nu cumva să ne găsim unii cu alţii şi să conlucrăm la salvarea omului, scrie Adrian Păunescu în Jurnalul Naţional.

Agresiunile din timpul vieţii n-au plecat din trupul de care s-au atins, ci continuă să-l chinuiască şi să-l subjuge. Am propriile mele dureri personale şi mă doare durerea cea mare a nefericitei mele ţări. Ziarul Adevărul a făcut gestul nobil de a aminti că tăierea pensiilor m-a afectat cumplit. Am decis că nu iau pensia tăiată. O restitui, aşa cum îmi vine, statului, iar eu îmi desăvârşesc drumurile prin iadul realităţii, ca să nu-mi moară copiii de foame. Mun¬cesc de la 18 ani, dacă nu mai de mult.

Băieţii de bani gata ai anilor noştri şi-au băgat cuţitele în cuantumul pensiei mele totale şi mi-au dărâmat ultimul echilibru. Cum aş face să nu resimt dureros această ofensă? Indivizi putred de bogaţi iau măsura de-a ne ciopârţi nouă pensiile. Inima mea le resimte toate astea şi le dedică nefericiţilor care ne conduc şi ne ghilotinează drepturile. Datoriile mele faţă de casa în care trăiesc şi de familia mea sunt mult mai mari decât aş obţine, în mod natural, pe toate muncile mele. Probabil voi muri mai devreme şi organizaţiile de şacali vor putea profita, în deplină libertate, de banii care rămân după Adrian Păunescu.