Magazinul București a fost construit în 1929 și se numea „Popp&Bunescu”

magazin-bucuresti-lucrari-2019.jpg

Lucrarile la noul Magazin București avanseaza rapid, ele fiind preconizate a se finaliza la finalul acestui an
Lucrările la noul Magazin București avansează rapid, ele fiind preconizate a se finaliza la finalul acestui an
Foto: Gabriel Peneș

Magazinul București, ce va fi reconstruit de investitorii olandezi care l-au cumpărat în 2013, are propria lui poveste. De fapt, este povestea celui care l-a ridicat, în 1929, Bucur Bunescu, considerat unul dintre cei mai mari comercianți români. Iar dacă la finalul acestui an, noul magazin va fi gata, la 90 de ani de la prima lui înălțare, el ar trebui să păstreze undeva memoria celui care, din copil sărac din Săcele, Brașov, a devenit unul dintre cei mai bogați români ai epocii sale.

La finalul anului trecut, bucureștenii priveau nedumeriți cum, la capătul Lipscaniului, în piațeta cu statuia „Lupoaicei”, o clădire simbolică a Capitalei e pusă la pământ. Noii proprietari olandezi cumpăraseră imobilul ce găzduise decenii de-a lungul faimosul Magazin București, de la moștenitorii lui Bucur Bunescu, cel care „ctitorise” ridicarea magazinului în 1929. Sigur, planurile sunt pe măsura timpurilor de acum: cinci etaje de magazine, două de birouri şi unul transformat în restaurant. Iar investiția totală se ridică la 6 milioane de euro. Se pare, de asemenea, că cel puțin fațada clădirii va fi o replică a vechii fațade a magazinului. Puțini cunosc însă povestea magazinului situat în fosta Piață Roma – piață mult mai larga decât acum, parțial acoperită de actualul Bulevard Brătianu. Și, mai ales, povestea lui Bucur Bunescu, cel considerat poate cel mai mare comerciant al timpurilor sale și nu numai.

6-actu-1.jpg

Asa ar trebui sa arate noul Magazin Bucuresti
Aşa ar trebui să arate, în decembrie 2019, magazinul simbol al Capitalei

În vila lui Bunea Bunescu de pe Kiseleff stă actualul ambasador al SUA în România

Rămas orfan la o vârstă fragedă, cel născut în 1876, în satul Turcheș, parte componentă a viitoarei localități Săcele, lângă Brașov, și-a încercat norocul în București, după cum povestește în studiul dedicat lui Bunescu de arhitectul George Mărculeț și apărut în 2003 sub egida Muzeului de Istorie București. Avea doar 12 ani când s-a angajat „băiat de prăvălie” la un comerciant de textile, Nicolae Popp. Ca în poveste, lucrurile au evoluat rapid. Cucerit de vrednicia și talentele de negustor ale tânărului, Nicolae Popp îl ia asociat, în anul 1900, în Asociaţia în nume colectiv Popp & Bunescu. Sediul era în strada Pânzari nr. 4, redenumită, mai târziu, Șepcari nr. 4. „Aici se va ridica o clădire cu parter, mezanin, etaj şi mansardă. La parter şi mezanin funcţiona magazinul Popp & Bunescu. În acest imobil se aflau şi birourile firmei.

Asociaţia celor doi comercianţi este prelungită în anii 1905, 1911 şi 1920. De notat că abia în 1920 imobilul din str. Pânzari nr. 4 va intra în proprietatea firmei. În anul 1915, aflăm de existenţa unei sucursale Popp & Bunescu în strada Pânzari nr. 1 colţ cu strada Bărăţiei, sub titulatura: Magazinul la „Împăratul Traian", scrie Mărculeț în articolul său. Profilul comercial al firmei era denumit la începutul secolului XX, de „braşovenie'', termen arhaic, întâlnit încă din secolul XVII, prin care iniţial se denumeau produsele aduse de negustorii români din Scheii-Braşovului. Termenul de „braşovenie" a rămas în uz până la sfârşitul anilor '20 ai sec. XX, când mai erau apanajul exclusiv al negustorilor braşoveni. „Braşovenie" a fost înlocuit treptat cu „produse de manufactură".

6-actu-2.jpg

Magazinul Bucuresti, asa cum arata in vremea cand era cel mai popular loc de cumparaturi pentru bucuresteni
Magazinul Bucureşti, celebru înainte de Revoluţie, era cel mai popular loc de cumpărături pentru bucureșteni

După ce i-au confiscat averea, comuniștii i-au propus să devină consilierul economic al lui Dej

În fapt, magazinele Popp & Bunescu comercializau: stofe, pânzeturi, lenjerie, articole de galanterie, covoare, perdele, ş.a. specializare neschimbată timp de jumătate de secol. Prinzând „cheag”, Bunescu mai cumpără o proprietate întinsă ce cuprindea și câteva imobile în Calea Moșilor. La actualul număr 122 el se va muta cu soția lui, Valeria, cu care se căsătorise în 1918, locuind acolo până în 1942. Mai cumpără apoi alte proprietăți în strada Bărăției, printre care și cel de la numărul 2, unde va fi ridicat Magazinul „Popp & Bunescu”, în 1929, denumirea de „București” fiindu-i dată de comuniști, după naționalizarea clădirii în 1948. Cel însărcinat cu proiectul ridicării magazinului a fost arhitectul M. Maller. Deși Popp moare la începutul anilor 30, Bunescu nu schimbă numele magazinului, din respect pentru cel care în inițiase în tainele negustoriei. Pe de altă parte, neavând copii, Bunescu va înfia în 1932, o fetiță de 8 ani, Rada. Ea și urmașii ei vor moșteni toate proprietățile pentru care, după 1990, s-a dat o adevărată luptă în justiție.

Bunescu, devenind unul dintre cei mai bogați români, va cumpăra o proprietate și „La Șosea”, pe simandicosul Bulevard Kiseleff unde se va muta cu soția, dar și o vilă în Sinaia. Casele din Calea Moșilor le va oferi fetei înfiate, Rada, ca dotă la nunta acesteia, în 17 aprilie 1944, cu Corneliu Chelaru, ofițer medic în Garda Regală. În 1948, Bunescu, acum în vărstă de 72 de ani, este la apogeul puterii sale economice. Dar în luna mai, cîțiva indivizi intră în biroul său și îi comunică sec că statul îi va prelua și clădirea și afacerea. O lună mai târziu apărea Legea Naționalizării. De fapt, i-au fost confiscate toate proprietățile, fiind nevoit să se mute din de pe Kiseleff într-o locuință cu două camera, cu chirie, în Bd. Hristo Botev. Vila din Bd. Kiseleff va deveni casa Anei Pauker, temuta șefă din conducerea Partidului Comunist și prima femeie ministru de externe din lume. Apoi, după căderea acesteia de la putere, în 1952, vila Bunescu a fost luată în primire de Alexandru Drăghici, nemilosul ministru de Interne în perioada Dej. Din anii 60, clădirea a devenit reședința ambasadorului SUA din București.

bucur-bunescu-magazin-bucuresti-1938.png

Bucur Bunescu (in medalion) si marea lui creatie, Magazinul „Popp&Bunescu”, devenit „Bucuresti”, asa cum apareau in 1938, in presa vremii
Bucur Bunescu (în medalion) și marea lui creație, Magazinul „Popp&Bunescu”, rebotezat de comuniști „București”, așa cum apăreau în 1938, în presa vremii
Foto: muzeulbucurestiului.ro

Bunescu s-a putut considera norocos că nu a fost arestat. Deja din 1948, numele magazinului lui iubit fusese transformat în „Magazinul de stat București”. Dar Bunescu a avut măcar satisfacția ca activitatea să rămână, în linii mari, aceeași, magazinul devenind un fel de „mall” al epocii, de unde puteai cumpăra aproape orice, de la textile, pânzeturi, covoare, până la perdele, îmbrăcăminte, aparatură electrocasnică și multe altele. Ba ca o ironie a sorții, în 1962, Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul comunist al României, îi propune să îi devină consilier economic. Bunescu avea 86 de ani, dar încă era energic și lucid, așa că a respins ferm propunerea considerând-o „culmea tupeului”. Bucur Bunescu se stinge din viaţă la 20 septembrie 1965, în vârstă de 89 de ani. A lăsat în urmă clădiri, proprietăți, averi, pe care, ulterior, moștenitorii aveau să le recupereze treptat. Dar, mai important decât toate astea, a lăsat ca moștenire un model de reușită și de viață demnă trăită plină de o imensă pasiune pentru comerț. Și Magazinul București. Chiar dacă, pe locul lui, nu va mai fi chiar cel ridicat de el cu 90 de ani în urmă.

 

 

 

 

 

 

 

 

Loading...

Citește și

  • Cinci etaje de magazine, două de birouri şi unul transformat în restaurant. Un experiment imobiliar, fără precedent în Bucureşti. Aşa va arăta, de la 1 decembrie 2019, una dintre clădirile emblemă ale Centrului Istoric, Magazinul Bucureşti.

  • După trei ani de mandat, Mark H. Gitenstein a predat ştafeta Misiunii Diplomatice a Statelor Unite în România adjunctului său, Duane C. Butcher, care ocupă funcţia de Însărcinat cu Afaceri al Misiunii Diplomatice a SUA. Pentru prima dată de la preluarea postului, Butcher a deschis uşa reşedinţei sale din şoseaua Kiseleff reprezentanţilor presei.

  • Strada Lipscani, vazuta dinspre piateta cu statuia Lupoaicei si avand in dreapta cladirea imobilului de la numarul 75, ce va fi reconstruit, acoperit de foliile primariei

    Lipscaniul este, de secole, coloana vertebrală a zonei pe care o numim Centrul Vechi. Zona cuprinde clădiri vechi, dar pline de istorie, multe dintre ele, din păcate, abia mai rezistând „în picioare”, neglijate de administrațiile locale vreme de 30 de ani sau neputând fi consolidate sau renovate din cauza situației juridice neclare. De curând, două dintre clădiri, cele din Lipscani nr.70 și 75 au intrat într-un proces de demolare, ce va fi urmat de reconstrucția lor conform planurilor originale. Totul, pentru 5,7 milioane de lei, adică 1,2 milioane de euro, bani proveniți de la Primăria Generală a Capitalei.

  • Curtea Domneasca din zona Centrului Vechi a cunoscut perioada de maxima inflorire in timpul domnitorului Constantin Brancoveanu

    Devenită punct de atracție mai ales pentru străini, Curtea Veche este, așa cum îi arată și numele consacrat azi, cea mai veche reședință domnească din București. Palatul Voievodal este pomenit în acte pentru prima oară în vremea lui Vlad Țepeș într-un hrisov din 20 septembrie 1459, act ce reprezintă și prima menționare a orașului ce va deveni capitala unică a Țării Românești abia în 1660. Ruinele palatului au fost transformate în muzeu, dar, la ora actuală, se află într-un proces de consolidare și restaurare ce va dura, cel puțin pe hârtie, până la sfârșitul anului viitor.