De ce a renunțat Ion Creangă la preoţie. La 1 martie, se împlinesc 183 de ani de la nașterea scriitorului

ion_creanga-scriitor_roman.jpg

ion_creanga-scriitor_roman
Ion Creangă s-a zbătut toată tinereţea lui să devină preot, la dorinţa mamei, însă firea lui nestatornică i-a pus piedică
FOTO: historia.ro
Citeste tot despre: 

Ion Creangă s-a zbătut toată tinereţea lui să devină preot, la dorinţa mamei, însă firea lui nestatornică i-a pus piedică. În cele din urmă, a ţinut slujba de diacon doar ca să capete o leafă în plus. Autorul ”Amintirilor din copilărie” s-a născut acum 183 de ani, pe 1 martie.

Pe 1 martie, se vor împlini 183 de ani de la nașterea marelui scriitor Ion Creangă. La dorinţa mamei, Ion Creangă s-a zbătut în tinereţe să devină preot. Adevărata vocaţie a scriitorului a fost cea de dascăl, dedicându-se predării şi scrierii de manuale, activitate pentru care chiar a fost decorat, scrie adevarul.ro.

La 1 martie, se împlinesc 183 de ani de la nașterea lui Ion Creangă

În iarna anului 1864, într-o mică sală de pe domeniul mănăstirii „Trei Ierarhi“ din Iaşi, câţiva elevi încearcă să deprindă tainele cititului şi ortografiei de la un bărbat mai tânăr decât ei, dar şcolit peste hotare.

Directorul şcolii este Titu Maiorescu, profesor la vârsta de doar 24 de ani. Unul dintre elevii săi este Ion Creangă, care privea fascinat şi entuziasmat felul de a preda al tânărului Maiorescu.

Vorbea simplu şi limpede, cât să poată pricepe şi el, un copil de ţăran venit la oraş din Humuleşti.

În toamna aceluiaşi an, Creangă ajunge să ţină prima lui lecţie în calitate de institutor la şcoala primară „Trei Ierarhi“, în urma intervenţiei la minister a lui Titu Maiorescu, care-a cerut ca cei mai buni preparanzi să ocupe posturi.

În perioada în care Ion Creangă s-a înscris la cursurile şcolii „Trei Ierarhi“ reuşise să obţină un post de diacon la biserica „Sfinţii 40 de mucenici“, o slujbă care nu-l satisfăcea pe deplin nici financiar, nici intelectual.

De ce a renunțat Ion Creangă la preoţie

Ion Creangă a fost întâiul născut al negustorului Ştefan şi al Smarandei – urmat de alţi şase copii ai familiei.

Tatăl era un om blând, care dădea uneori şi-n mintea copiilor, cu care se hârjonea adesea, spre nemulţumirea mamei. De altfel, de la el a moştenit Ion şi dragostea pentru copii, dar şi simţul afacerilor, pe care l-a mirosit mai târziu, când şi-a deschis o tutungerie.

Dar în familia lui Ştefan a Petrei Ciubotariul, regulile erau făcute de Smaranda. Femeie aprigă, dar cu frică de Dumnezeu, mama a insistat cu cerul şi cu pământul ca fiul cel mare să devină preot. Pentru a-i face hatârul, elevul Ion Creangă a schimbat şcoală după şcoală, fără să ajungă să prindă drag de catehism.

Mai târziu, Nică a ajuns în grija bunicului matern, David Creangă, care l-a dus să-şi continue studiile la Broşteni, unde a stat în gazdă la Irinuca, perioadă în care ori s-a prins cartea de el, ori nu, dar râia căprească sigur s-a prins.

Au urmat Şcoala Domnească din Târgu Neamţ, iar apoi „fabrica de popi“, adică Şcoala catihetică din Fălticeni. Aici, Ionică a lui Ştefan a Petrei Ciubotariul a renunţat la această identitate de ţăran simplu şi-a început să se recomande cu nume orăşenesc, Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat pentru tot restul vieţii.

În 1855 a început cursul inferior la Seminarul teologic „Veniamin Costachi“ de la Socola. A ajuns în târgul Iaşilor.

Ion Creangă a fost un elev eminent

Era privit ca un şcolar eminent, notele fiind o dovadă în acest sens. Excela în catehism, istorie sfântă, liturgică, teologie şi pastorală. Totuşi, prea multă învăţătură i se părea de prisos, astfel că nu şi-a pus nici o clipă în gând să urmeze toţi cei opt ani de seminar.

A renunțat după moartea tatălui său, la finalul lui iunie 1858. Cu o mamă bolnavă şi cu cei şase fraţi rămaşi fără ajutor, dar şi cu o datorie moştentită în valoare de 1.600 de lei – bani mulţi la vremea aia, conducerea seminarului i-a acceptat cererea de atestat de diacon, pe care l-a primit pe 12 decembrie 1858. Până să-şi câştige traiul de pe urma slujitului în biserică, tânărul seminarist mai avea de trecut o piedică: găsirea unei soţii. Hirotonire fără nevastă nu se putea.

Ion Creangă și-a căutat nevastă ca să poată fi diacon

A început căutările acasă, la Humuleşti, dar nu a reușit.

Reîntors la Iaşi, Creangă a fost abordat de părintele Ivanciu, hotărât să-l bage pe tânăr în rând cu lumea. Îi găsise fată cu tot cu loc de slujit la biserica „Sfinţii 40 de Mucenici“. Ileana Grigoriu avea 15 ani şi era orăşeancă, iar tatăl ei, văduv, voia să-şi ia grija măritişului de pe cap.

S-au căsătorit pe 23 august 1859, iar în acelaşi an, a doua zi de Crăciun, Ion Creangă era hirotonit diacon. Au urmat un copil pe nume Constantin, născut pe 19 decembrie 1860, patru ani de slujit în parohia socrului şi o încercare de a studia la Facultatea de Teologie. Nici Creangă nu s-a ţinut de cursuri, dar nici instituţia n-a rezistat, desfiinţându-se trei ani mai târziu.

Ion Creangă a fost exclus din rândurile clerului

Ion Creangă a fost timp de 12 ani dascăl și diacon în mai multe biserici din Iași. A fost exclus definitiv din rândurile clerului pe 10 octombrie 1872, după ce și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean.

Ion Creangă a divorțat în 1873, iar copilul lui, Constantin, îi este încredințat.

În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, iar la îndemnul acestuia Ion Creangă scrie cele mai importante opere ale sale.

Citește și:

Ce s-a ales de copiii lui Ion Creangă și I.L.Caragiale. Unul a fost alcoolic, altul îşi ura tatăl

Cine a fost fiul din flori al lui Mihai Eminescu. Mama copilului a fost o ţărancă blondă

Loading...

Citește și

ClickPoftaBuna.ro 0
1
ClickPoftaBuna.ro : 0
ClickPoftaBuna.ro 1