Iată de ce este atât de iubit Papa Francisc!

Actualul Papă, Francisc, cel care va vizita România de vinerea viitoare preţ de trei zile, s-a impus foarte repede atenţiei semenilor săi. Dar nu numai atât: el a devenit în scurt timp şi unul dintre cei mai îndrăgiţi Papi din ultimul secol, deşi la prima vedere nu pare genul popular.

Cei din jurul său au observat repede că, în nici o lună de la alegerea sa ca succesor al urmaşului Sfântului Petru, cel care se ocupă de destinele a peste 1,2 miliarde de catolici din lume, a folosit des trei cuvinte: iertaţi-mă, vă rog, mulţumesc! Cu acestea şi-a construit o carte de vizită cu care s-a impus foarte repede, devenind apreciat, ba chiar iubit de-a dreptul şi în rândul celor care nu sunt catolici pentru maniera sa de a se adresa, a se comporta şi a acţiona în lume.

Apoi, nu s-a sfiit să le vorbească celor din jur despre faptul că un Papă nu se poate grăbi să-şi judece semenii. „Cine sunt eu să-l judec?”, a sunat sec răspunsul lui Papa Bergoglio la întrebarea unui jurnalist care a vrut să ştie ceva legat de soarta celor de altă orientare sexuală decât cea a majorităţii. În acelaşi timp, ori de câte ori a avut ocazia a vorbit extrem de simplu, pe înţelesul tuturor, despre rolul familiei. Deşi a trecut în revistă şi rolul mamei, şi pe cel al tatălui, dar şi pe cel al copilului, Papa a lăsat impresia că-i privilegiază pe bunici, vorbind despre aceştia ca despre „o comoară” care o dată pierdută nu mai poate fi niciodată recuperată. Nu e exclus ca multora dintre noi Papa să ne fi apărut asemenea unui bunic care, trecut prin viaţă, ştie şi când să-i laude, dar şi când să-i certe pe cei din familia sa.

În fiecare dintre sărbătorile anuale din Joia Mare de când a devenit Papă, Bergoglio a preferat să meargă în azile de bătrâni sau închisori, inclusiv în locuri de detenţie pentru minori, pentru a se întâlni cu cei bolnavi, bătrâni sau închişi pentru diverse condamnări. I-a încurajat, le-a spălat şi le-a sărutat picioarele, după modelul impus acum 2000 de ani de Cristos. Mai mult, a luat masa cu ei, a râs împreună cu ei şi i-a asigurat că viaţa lor nu se va opri la acel moment de încercare.

Din martie 2013, de când a fost ales Papă, Bergoglio a vorbit lumii constant despre imigranţi, prima sa vizită fiind tocmai pe insula Lampedusa, acolo unde fluxul de nord-africani sau asiatici care forţează graniţele Uniunii Europene e mai mereu prezent. A cerut politicienilor să nu-i trateze pe aceştia cu forţa armată, iar semenilor să nu-i privească pe imigranţi ca pe nişte suboameni, ci ca pe nişte fraţi aflaţi în nevoi. S-a întâlnit în dese ocazii, în cei şase ani scurşi din pontificatul său, cu romi, lucru pe care-l va face şi în România, la Blaj, acolo unde în după-amiaza zilei de duminică, 2 iunie, ultimul său popas oficial va fi la o biserică greco-catolică din cartierul „Barbu Lăutaru”, acolo unde majoritari sunt credincioşii de etnie romă.

Loading...

Citește și

  • Nu i-a plăcut niciodată să iasă în faţă. Unii l-au calificat drept un banal preot de ţară, şi nu au crezut niciodată nici în calităţile sale organizatorice, nici în cele intelectuale. Nici când Papa Ioan Paul al II-lea îl făcea cardinal în 2001, deşi Bergoglio fusese acuzat de colaboraţionism cu vechiul regim al generalilor, pe durata dictaturii militare din Argentina. La acea dată, era iezuitul cu cea mai înaltă funcţie din ţară.

  • Actualul papă s-ar fi putut numi cu totul altfel decât Francisc dacă un mic amănunt nu i-ar fi schimbat optica. În chiar ziua alegerii sale, încă înainte ca lumea întreagă să afle identitatea noului succesor al Sf. Petru, Jorge Mario Bergoglio ar fi putut opta  pentru Clement sau poate pentru Pius.