Cum era tratată ciuma în Evul Mediu. 7 „remedii” folosite contra „morții negre”

marsilia-ciuma-1720-lucrare-robert-valette.jpg

Dramatismul situatiei din timpul epidemiei de ciuma din Marsilia, Franta, din 1720, a fost surprins in lucrarea artistului Robert Valette, contemporan cu evenimentul
Dramatismul situației din timpul epidemiei de ciumă din Marsilia, Franța, din 1720, a fost surprins în lucrarea artistului Robert Valette, contemporan cu evenimentul
Foto: wikipedia.org

Epidemia de ciumă din secolul al XIV-lea, între anii 1346 şi 1353, a omorât între 75 şi 200 de milioane de oameni, adică 30-60% din populaţia totală a Europei de la acea vreme. Valuri de astfel de epidemii au însoțit toată perioada medievală, inclusiv în Țările Române, unde cea mai teribilă epidemie a fost cea de ciumă din 1813, botezată „Ciuma lui Caragea” după numele domnitorului abia înscăunat al Munteniei care a secerat aproape 90.000 de vieți. Nu degeaba ciuma a primit denumirea de „Moartea neagră” sau, la noi, de „buba neagră”. Și în acele timpuri existau încercări de tratament care, azi, pot părea absolut ciudate și primitive.

Ciuma este declanşată de bacteria numită Yersinia pestis, iar cercetătorii susţin că aceasta a ajuns în Europa din Asia centrală, cu ajutorul rutelor comerciale. Nefericiţii care au fost afectaţi mureau de obicei după câteva zile, conform descopera.ro.. Simptomele ciumei erau teribile: febră mare, vărsături servere, sângerarea plămânilor şi ganglioni limfatici care apăreau pe corpul victimelor. Aceste vremuri disperate au cerut măsuri disperate, printre care şapte tratamente despre care se credea că pot opri această bacterie din a distruge întregul organism. Este lesne de înţeles că acestea nu funcţionau, dar acest lucru nu îi împiedica pe oameni să le aplice, din disperare.

7 „remedii” folosite contra „morții negre”

  1. Melasă
  2. Melasa este reziduul rămas în urma fabricării zahărului, un sirop extrem de dulce. De asemenea, melasa trebuia să aibă o vechime de cel puţin 10 ani. Siropul era folosit ca medicament pentru alte afecţiuni, precum antidot pentru otravă sau muşcături de şarpe. Se pare că a fost folosit şi ca tratament pentru Moartea Neagră. Există totuşi o mică şansă pentru ca acesta să funcţioneze, datorită bacteriilor care creşteau în sirop pe durata unui deceniu.
  3. Frecarea corpului victimei cu o găină
  4. Întregul ritual era numit „metoda Vicary”, după Thomas Vicary, doctorul englez care a inventat-o. Prima dată, dorsalul unei găini vii era ras şi legat de ganglionii limfatici ai persoanei bolnave. Apoi, când găina se îmbolnăvea, trebuia spălată şi pusă din nou pe victimă până când doar găina sau omul se însănătoşeau. Tehnica era răspândită. Multe găini au fost omorâte şi metoda a ajutat la răspândirea şi mai precoce a bolii.
  5. Lipitorile
  6. Tipul acesta de prelevare al sângelui reprezenta o metodă des întâlnită chiar din antichitate şi era folosită pentru tratamentul unei mari varietăţi de boli. Lipitorile sunt folosite chiar şi în medicina modernă şi este o metodă relativ nedureroasă. În perioada medievală, acesta era o metodă costisitoare, nu mulţi permiţându-şi acest tratament. De aceea oamenii foloseau o metodă mai periculoasă, îşi tăiau venele cu lame bineînţeles nesterilizate, deci pericolul de infecţie era major.
  7. O linguriţă de pudră de smarald
  8. Piatra preţioasă era mărunţită în mojar, iar pudra era amestecată cu apă şi băută ca poţiune. Câteodată amestecau cu mâncare, „pentru gust”.
  9. Aplicarea excrementului uman pe noduli
  10. Probabil cea mai dezgustătoare metodă din această listă. Nodulii inflamaţi ai victimei erau deschişi pentru ca boala să părăsească corpul, apoi un amestec de răşină, rădăcini de flori şi excrement uman era aplicat direct pe răni. Apoi acestea erau înfăşurate. Tratamentul reprezenta probabil începutul unor noi boli.
  11. Baia în urină
  12. Urina era, de asemenea, o substanţă bună la toate, folosită pentru tratarea multor boli. Nivelul maxim de popularitate a fost chiar în Europa medievală, astfel era imposibil să lipsească din această listă. Oamenii bolnavi se „tratau” cu urină de câteva ori pe zi. Se recomanda folosirea a unul sau două pahare de urină. În timpul Morţii Negre, existau afaceri care colectau urina şi o vindeau oamenilor care aveau nevoie.
  13. Rugăciunea
  14. Medicina medievală timpurie era adeseori o combinație între ritualuri păgâne, religioase și cunoștințe științifice. Odată cu răspândirea controlului bisericii în toate aspectele vieții publice și private, ritualurile păgâne au fost condamnate și au dispărut treptat din practica doctorilor. Persoanele care se îmbolnăveau de ciumă bubonică trebuiau să efectueze penitențe și să-și mărturisească păcatele. Li se spunea că vor scăpa cu viață dacă își mărturiseau corect toate păcatele.

 

 

Loading...

Citește și

  • Se ceartă pe o linguriţă: să fie de unică folosinţă, să fie adusă de acasă sau să fie folosită „la comun”? După ce Patriarhia Română a recomandat persoanelor care se tem de îmbolnăvirea cu coronavirus să evite sărutatul icoanelor şi să folosească linguriţă proprie la împărtăşanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei a spus că aceste măsuri sunt o blasfemie, scrie adevarul.ro.

  • Chiar daca icoanele sunt frecvent igienizate, Patriarhia recomanda celor tematori de coronavirus sa le sarute pe cele din propria casa si nu din biserici

    Patriarhia Română, în mod excepțional, a anunțat un set de recomandări contra răspândirii coronavirusului pe care enoriașii e bine să le respecte în spațiile bisericilor mai ales în această perioadă de post, premergătoare marii sărbători a Paștelui.

  • Caragea_Voda a intrat in istorie mai degraba prin epidemia denumita in popor „Ciuma lui Caragea”, din 1813, decat prin faptele domniei sale

    Criza creată de epidemia de coronavirus ce a atins și România nu se compară, încă, prin amploare, cu epidemiile ce au ucis sute de mii de români de-a lungul secolelor. De la ciumă, la holeră și tifos exantematic, unele epidemii au secerat inclusiv viețile a trei domnitori. Iar tifosul exantematic din Primul Război Mondial a omorât mai multe persoane din rândul armatei și civililor decât a omorât războiul însuși.

  • În ultimele două secole, Capitala a fost lovită de șapte ori a fost de dezastre uriașe care au făcut mii de morți și au distrus mare parte din clădiri

    Bucureştiul a încasat de-a lungul timpului lovituri grele prin dezastre care au transformat oraşul în ruine şi în urma cărora zeci de mii de oameni nevinovaţi şi-au găsit sfârşitul.

ClickPoftaBuna.ro 0
1
ClickPoftaBuna.ro : 0
ClickPoftaBuna.ro 1