Magazinul Victoria, urmașul luxosului „Galeriile Lafayette” interbelic

magazin-victoria-azi.jpg

Magazinul Victoria, in ziua de azi, a pierdut lupta cu Mall-urile moderne, insa a pastrat aura istorica a gloriei de altadata
Magazinul Victoria, în ziua de azi, a pierdut lupta cu Mall-urile moderne, însă a păstrat aura istorică a gloriei de altădată
Foto: Gabriel Peneș

Chiar dacă generațiile de azi, chiar și cele mai în vârstă, asociază anumite construcții, imobile, cu perioada comunistă, unele dintre ele pot oferi mari surprize dacă ne aplecăm cu atenție asupra istoriei lor. E și cazul Magazinului Victoria, atât de cunoscut bucureștenilor drept „50 de magazine într-unul singur”. Deși pare, pentru mulți, o reminiscență comunistă, magazinul a fost urmașul faimosului magazin „Galeriile Lafayette”, ridicat în 1929 și considerat ca fiind primul magazin de tip occidental din România.

De ne plimbăm pe Calea Victoriei, trecem de clădirea Poliției Capitalei, aflată de ani buni în renovare și ne oprim la întretăierea acesteia cu strada Domnița Anastasia, vizavi începând (sau terminându-se, cum dorim) Lipscaniul, vom ajunge în fața cunosctului Magazin Victoria. Cândva, terenul de aici aparținea enormelor proprietăți ale familiei Cantacuzino. În veacul al XVIII-lea, după fărâmiţarea acesteia, zona a aparţinut lui Nicolae Damaris, de la care au ajuns prin moştenire în posesia vornicului Ioniţă Damaris, fiul său, care - fiind strâmtorat financiar - le-a vândut paharnicului Ioan Hagi Mosco. De la acesta a cumpărat-o, la 24 iunie 1796, banul Dumitraşco Racoviţă. Casele Racoviță aveau să lase loc, pe la 1906, unei construcții mai impunătoare ce avea să fie sediul faimoasei Tipografii, edituri și librării Socec. înființată de livrarul Ion V. Socec, originar din Săcele și ajuns în București pe la 1848, la chemarea unui mare librar al vremii, George Ioanid. Editura Socec a fost cea mai puternică din perioada monarhiei, până în 1940, vreme de aproape un secol, aici fiind publicați cam toți marii scriitori români, inclusiv Mihai Eminescu și unicul volum apărut în timpul vieții lui, „Poesii”.

galeriile-lafayette-actual-magazin-victoria-vazut-dinspre-lipscani.jpg

O carte postală de epocă ne arata imobilul cu Galeriile Lafayette in partea dreapta, privit dinspre strada Lipscani
O carte poștală de epocă ne arată imobilul cu Galeriile Lafayette în partea dreaptă, privit dinspre strada Lipscani
 

A fost sediul librăriei Socec și al Magazinului Galeriile Lafayette

În 1929, imobilul de pe Calea Victoriei avea să fie înlocuit de unul nou, construit după planurile arhitectului Herman Clejan. Magazinul a fost denumit atunci ''Galeries Lafayette'', (Galeriile Lafayette), după numele celebrului magazin din Paris construit în 1912. A fost primul mare magazin universal din România, după modelul magazinelor cu spaţii mari de expunere din Paris, prin comparaţie cu prăvăliile mici, tradiţionale, din Bucureşti. Era un magazin modern, luxos, dotat cu lift, având în interior coloane şi pe jos marmură. Beneficiind de asocierea cu firma "La Fayette" din Paris, magazinul era o copie fidelă a primului magazin al firmei pariziene, fiind cel mai mare magazin universal din Europa de Est în perioada anilor 1935 - 1945. Luxosul magazin s-a bucurat în perioada interbelică de o reclamă pe măsură, prin afișe, ziare, reviste, radio. Astfel, spre exemplu, conform politici.weebly.com, o reclamă din 1937 descria ''Galeries Lafayette'' ca ''unicul magazin occidental din țară'', ''Magazin de încredere unde găsiți tot ce vă trebue'', respectiv ''mărfuri de primă calitate cu prețuri eftine și fixe''. Reclama îi informa pe cei dornici să viziteze magazinul că în cele peste 70 de raioane pot fi găsite confecții, blănuri, bijuterii, parfumuri și articole de toaletă, galanterie fină bărbătească, articole de sport, covoare, linoleum, lenjerie, mătăsuri, toate purtând ''pecetea rafinamentului parisian și a bunului gust''. ''Magazinul Galeries Lafayette este aprovizionat din timp de centrala din Paris cu mărfuri de ultimă modă'', mai menționa reclama din 1937. ''Galeries Lafayette'' se afla lângă Hotelul Lafayette (cunoscut şi sub numele de Hotelul Francez sau Hotel de France), care avea să fie demolat mai târziu, în 1979, fiind afectat de cutremurele din 1940 şi 1977. În locul lui se înalță astăzi ceea ce denumim Turnul Bancorex, o construcție rigidă, cu 18 etaje, ce nu-și avea locul, prin arhitectură, printre atâtea clădiri-monument aflate în zonă, precum Palatul CEC sau Muzeul Național de Istorie.

galeriile-lafayette-libraria-socec-parter.jpg

Magazinul Galeriile Lafayette, in perioada interbelica, cu libraria Socec la parter, era considerat primul magazin de tip occidental din Romania
Magazinul Galeriile Lafayette, în perioada interbelică, cu librăria Socec la parter, era considerat primul magazin de tip occidental din România

După naționalizare, în 1948, a primit numele de Victoria

După naţionalizare, în 1948, magazinul Lafayette a primit numele Victoria, iar mai târziu a devenit cunoscut prin sloganul ''Magazinul Victoria, 50 de magazine într-unul singur''. Magazinul, cu scară rulantă, bine aprovizionat, avea la parter şi etaje raioane a căror repartizare s-a păstrat, în mare, şi în ziua de azi. În 1969 aici s-au filmat mai multe scene din primul film, lansat în 1970, „Brigada Diverse intră în acțiune” - cu Toma Caragiu, Iurie Darie, Sebastian Papaiani, Jean Constantin, Puiu Călinescu în rolurile principale – din îndrăgita serie „B.D.”. Magazinul a rezistat cu vine cutremurului din 1977, dar a fost grav lovit, în aprilie 1979, de un puternic incendiu ce a afectat mai ales etajele 2 și 3 și s-a soldat cu moartea a trei persoane.
După 1990 a fost renovat, cea mai recentă renovare având loc în 2001. Chiar dacă pare a fi pierdut lupta cu Mall-urile apărute ca ciupercile după ploaie, Magazinul Victoria rămâne un loc unde încă poți găsi lucruri inedite ori atât de rarele produse de fabricație românească. Și mai poți găsi ceva: un farmec aparte, pe care doar fantoma istoriei o poate da unui loc ce, altădată, reprezenta „punctul zero” al luxului bucureștean.
 

Loading...

Citește și

  • Pe locul fostului Han Campineanu, s-a ridicat, spre finalul secolului 19, actualul Pasaj Macca-Villacrosse, inaugurat, in forma ce-o vedem si azi, in 1891

    Poate că mulți bucureșteni își amintesc, mai degrabă, numele de Pasajul Bijuteria, din vremea comuniștilor. Dar, după 1990, el a revenit la vechiul nume, Macca-Villacrosse sau - și mai scurt – Pasajul Villacrosse. De aproape 120 de ani, fiind inaugurat la 1891, pasajul cu sticlă gălbuie în plafon face parte din zestrea istorică a Căii Victoriei. Doar că azi, foarte puțini mai știu, de fapt, ce înseamnă acest loc, iar bijuteria arhitectonică de altădată, nerenovată de peste cinci decenii, își pierde treptat lumina de altădată.

  • Blocul Rosenthal, construit acum 80 de ani, a cunoscut si gloria luxului, dar si agonia uitarii in paragina

    Situat pe Calea Victoriei, chiar in inima Capitalei, peste drum de sediul Poliției Capitalei, aripa dinspre Calea Victoriei, aflată și ea în renovare de ani de zile, blocul Rosenthal este o clădire impunătoare, abandonată, lesne de recunoscut după coloanele de la parter, dar și după desenele graffiti cu care îi este împânzită fațada. Cândva, era faimoasă prin magazinul Rosenthal ce comercializa porțelanuri de lux, pe locul căreia s-a înălțat clădirea. Acum, e doar ca o „carie” în arhitectura zonei, una ce speră că va fi „plombată” prin renovarea planificată de Primăria Capitalei.

  • Cladirea Banloc-Goodrich a fost ridicata intre anii 1943-1946 ca sediu de birouri si locuințe pentru angajatii celei mai mari firme din tara ce producea anvelope

    După valurile create de ideea Ministerului Culturii ca sediul viitorului Muzeu al Holocaustului să fie construit pe o bună parte din grădina Muzeului Antipa, miercuri, Parlamentul a rezolvat problema. Adresa muzeului va fi Calea Victoriei, 128, adică în clădirea cunoscută ca Banloc-Goodrich, construită între 1943-1946 ca sediu de birouri și locuințe pentru angajații celei mai mari firme din țară ce producea anvelope.

  • Palatul Regal, așa cum arata prin anul 1900, fusese inaugurat de Carol I in 1885 si pastra pe latura din stanga vechea Casa Golescu

    La sosirea în România, în 10 mai 1866, unde fusese ales domnitor prin plebiscit, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, prințul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen „moștenește” Casa Golescu drept loc al Curții Domnești. Clădirea, însă, nu era nici pe măsura statutului noului principe și nici pe cea a planurilor mărețe pentru viitorul țării pe care acesta le avea. Era nevoie de trecerea ei în epoca unui adevărat Palat Regal.