Biserica „Sf. Dumitru”-Poștă din Centrul Vechi va fi resfințită a cincea oară

biserica-sfantul-dumitru-posta.jpg

Resfintirea Bisericii Sf. Dumitru-Posta va avea loc duminica, 8 decembrie 2019, dupa cativa ani de restaurare
Resfințirea Bisericii Sf. Dumitru-Poștă va avea loc duminică, 8 decembrie 2019, după câțiva ani de restaurare
Foto: facebook.com

Eveniment de seamă, duminică, 8 decembrie, pentru credincioșii ortodocși. Biserica „Sfântul Dumitru”-Poştă din Centrul Vechi al Capitalei va fi resfințită la împlinirea a 200 de ani de la rezidirea ei din temelie prin grija Episcopului Constandie Filitti al Buzăului și după câțiva ani de restaurare temeinică.

Situată la întretăierea a patru străzi din Centrul Vechi al Bucureștiului: Strada Franceză (porțiunea apropiată de Calea Victoriei), Strada Poștei (ce are la rândul ei, spre capătul celălalt, minunata Biserică Stavropoleos), Strada Sf. Dumitru și Strada Nicolae Tonitza, prima menţionare documentară a Bisericii Sf. Dumitru este din 1655 când pe locul actualei construcții se afla o biserică din lemn. Dar tot aici există urme ale unei posibile existențe a unui lăcaș de cult și mai vechi, începând, probabil, chiar cu secolul 15, ce a fost pus în legătură cu existența în zonă a caselor vechii familii a Bălăcenilor. De altfel, este amintită, chiar înainte de 1655, ctitoria lui Badea Bălăceanul, conte al Sacrului Imperiu Roman de Naţiune Germană, Matei Bălăceanul şi Constantin aga Bălăceanul. Bisericii i se spunea „Biserica de jurământ Sfeti Dimitrie” sau, în mod popular, „Biserica Bălăcenilor” din ceea ce se numea „mahalaua Sf. Dumitru”. Pe la jumătatea secolului 18, avariată de vreme și de cutremure, biserica este rectitorită de către vătaful de copii de casă Stroe Râmniceanul, călugărit apoi drept Isaia Monahul Acesta şi-l asociază la ctitorie pe nepotul său, logofătul Radul Atanasievici. La 30 noiembrie 1754, noii ctitori, prin „actul de fundaţiune”, închină biserica Episcopiilor Râmnicului şi Buzăului. Dar Episcopia nu reușește să facă față cheltuielilor de întreținere ale lăcașului, biserica degradându-se treptat, pentru ca marele cutremur din 1802, apoi incendiul din 1804 s-o pună practic la pământ.

biserica-sfantul-dumitru-centrul-vechi.jpg

Prima atestare documentara a unui lacaa de cult pe locul unde astazi se afla Biserica Sf. Dumitru-Posta este din anul 1655
Prima atestare documentară a unui lăcaș de cult pe locul unde astăzi se află Biserica Sf. Dumitru-Poștă este din anul 1655
Foto: wikipedia.ro

Biserica Sf. Dumitru-Poștă era supranumită inițial „Biserica Bălăcenilor”

După Bălăceni și Râmniceni, intra în scenă Episcopul Buzăului, Constandie Filitti care se înhamă la reconstrucția bisericii. Prima fază a acesteia a durat 12 ani, între 1807 și 1819, lucrările durând însă alte câteva zeci de ani, însă doar pentru ca „focul cel mare”, incendiul din 1847 s-o avarieze din nou. Munca de refacere e reluată sub privegherea Episcopului Filotei al Buzăului și mai durează încă cinci ani. Dar cu tot mai puțini enoriași, suportând urmele Primului Război Mondial, biserica ajunge treptat să fie abandonată şi ameninţată cu dărâmarea. La iniţiativa urmaşului ultimilor ctitori, avocatul Ioan C. Filitti, cu sprijinul Primarului General al Capitalei, Dimitrie (Matache) Dobrescu, biserica Sf. Dumitru a fost restaurată. A fost sfințită/târnosită în ziua de 30 mai 1930. Un deceniu mai târziu a fost afectată, dar nu foarte grav, de cutremurul din 10 noiembrie 1940, apoi, în 1977, de cel din 4 martie. Încep alte lucrări de consolidare și refacere, dar nu foarte convingătoare, ele fiind, mai degrabă reparații. Abia în anii din urmă au început, cu adevărat, ample lucrări de refacere ale bisericii, lucrări ce vor fi încununate prin slujba de resfințire de duminică, 8 decembrie 2019, ce va urma Sfintei Liturghii. Este, practic, a cincea resfințire a acestei greu-încercate biserici bucureștene ce deține fragmente din moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie și ale Sfinților Haralambie, Pantelimon, Nicanor și Antipa. De data aceasta, sperăm să fie cu mai mult noroc!

Loading...

Citește și

  • Curtea Domneasca din zona Centrului Vechi a cunoscut perioada de maxima inflorire in timpul domnitorului Constantin Brancoveanu

    Devenită punct de atracție mai ales pentru străini, Curtea Veche este, așa cum îi arată și numele consacrat azi, cea mai veche reședință domnească din București. Palatul Voievodal este pomenit în acte pentru prima oară în vremea lui Vlad Țepeș într-un hrisov din 20 septembrie 1459, act ce reprezintă și prima menționare a orașului ce va deveni capitala unică a Țării Românești abia în 1660. Ruinele palatului au fost transformate în muzeu, dar, la ora actuală, se află într-un proces de consolidare și restaurare ce va dura, cel puțin pe hârtie, până la sfârșitul anului viitor.

  • Cu toţii trecem aproape zilnic prin Bucureşti pe lângă clădiri şi locuri cărora aproape că nu le mai dăm importanţă. Existenţa lor a intrat, deja, în rutina ochiului nostru. Click vă propune un serial în care să readucem în memorie acele repere ale Capitalei ce pot fi considerate ca „cele mai vechi” din urbea de pe malul Dâmboviţei. Primul dintre ele este cea mai veche biserică din Bucureşti, Biserica Domnească de lângă Curtea Veche, cunoscută şi ca Sf. Anton, ce veghează de peste 450 de ani fosta reşedinţă a domnilor munteni.

  • Casa Melik, cea mai veche casa de locuit din Bucuresti, a fost construita pe la 1770, adapostind acum Muzeul Theodor Pallady

    Dacă în alte privințe mai există dispute printre specialiști, în legătură cu cea mai veche casă de locuit, încă existentă, din București, există o opinie împărtășită de mai toți: aceasta este Casa Melik, din Strada Spătarului, 22. Ridicată pe la anul 1770, ba chiar, spun unii, chiar 1760, casa găzduiește, încă din 1971, Muzeul Theodor Pallady, adăpostind impresionanta colecție de artă a soților Serafina și Gheorghe Răut, inclusiv multe dintre operele lui Pallady, unul dintre cei mai importanți pictori moderni români.

  • Dudul alb, batran de peste 300 de ani, se afla in coltul dinspre strada al curtii Bisericii de pe Batistei

    Multă vreme, onoarea de a fi considerat „cel mai bătrân copac din București” i-a aparținut unui platan masiv, ce străjuia Podul Cotroceni, a cărui vărstă era estimată la peste 300 de ani. Unii vorbeau chiar de 500 de ani. Anul trecut, însă, în luna mai, o vijelie l-a pus la pământ, autoritățile fiind nevoite să îl taie. „Urmașul” lui în ale bătrâneții pare să fi rămas „Dudul din Batiștei”, un dud alb din curtea Bisericii Batiștei ce a fost contemporan inclusiv cu domnitorul Constantin Brâncoveanu, acum peste trei secole.