Dragă Mihai Constantinescu,

Ne cunoaştem, dragă Ţae, pare-se din mezozoicul sau cretacicul showbizzului autohton.

Terminasei facultatea de sport, IEFS, cântai la Continental bar, pe care-l frecventam cu eternii Moţu Pittiş şi Cornel Coman, unde înnebuneam după votka-schwepps.

Ai făcut o fabuloasă carieră, descoperind universul copiilor. Ai comis-o cu un cântec cu virtuţi de imn: "O porumbiţă//cât o bobiţă"; de o simplitate fascinantă, un imens şlagăr, pe un text aparţinând lui papà Ovidiu Dumitru, după un banal cânt franţuzesc "Colombe ivres".

Rupeai; veneau copiii cu flori pe scenă, stăteau la coadă să te pupe; acu, au şi ei cam 30 de ani. Când plecai, parcă se mişca un convoi mortuar, lipseau coroanele; iartă-mi umorul negru. Erai uriaş.

Apoi, erai o fabrică de şlagăre, aveai şi de dat la alţii, îţi era alături Olimpia Panciu şi făcusei un trio tv cu ea şi cu Marius Ţeicu, prolificul compozitor, uitat pe nedrept de vremile astea căcăcioase.

Ţae, aflu că ai avut un infarct şi că la cap ţi-a stat soţia ta din acte, Mihaela, cu care, eu unul nu te-am văzut niciodată, alături de actuala. Nu-i rău să fii aşa, padişahule!

De cele mai multe ori, te-am întâlnit în viaţă alături de Olimpia şi apoi de Anastasia Lazariuc, căreia i-ai îmbogăţit şi şlefuit cariera. Presa spune, însă că tu eşti alături de Simona Secrier de 15 ani. O viaţă de om! Puteai să te-nsori, să faci copii, acum erau mari, să durezi o casă, să plantezi un codru.

Dar, tu, nu! Tu vrei să fii cu ea " prieten şi suflete pereche. Nici n-am vrut şi nici n-am visat vreodată nuntă". Este ciudat, atipic dar şi adevărat ce spui.

Ei, acum ar fi culmea să te moralizez!, ce sunt eu, George Dracu? Ai opţiunile tale, e viaţa ta. Pe care mi-am dorit-o şi eu la fel de nonconvenţională ca şi tine. Numai că, pe mine m-a îngrozit singurătatea bătrâneţii, Ţae! Pe tine, nu? Te lasă rece?

Eh, de aia mă tem eu: de ultima răceală...!

George Stanca