Mihai Morar, de trei ori tătic! Cum arăta în liceu şi ce prostioare făcea la şcoală

g36-7-vedete-mihai-morar.jpg

Mihai Morar, soţia Gabriela, şi gemenele Mara şi Cezara

Omul de televiziune Mihai Morar (37 de ani) era un băiețel simpatic foc în copilărie și ar putea retrăi momente frumoase în următoarea perioadă dacă „barza” îi va aduce un băiețel. El are două gemene, Mara și Cezara (10 ani), iar soția lui e din nou însărcinată. Cu această ocazie, realizatorul emisiunii „Răi, da’ buni” (Antena Stars) a povestit pentru Click! despre propria copilărie și despre ce amintiri are de la școala.

Click!: Care sunt cele mai frumoase momente din viața ta legate de școală?

Mihai Morar: În clasele I-IV am învățat la o școală de cartier de lângă blocul meu și îmi amintesc doar că am avut coroniță în fiecare an. Din clasa a V-a, m-am mutat la un liceu care avea și clase de gimnaziu, în centrul orașului, unde am și absolvit. De acolo sunt cele mai frumoase amintiri pentru că prietenii mei pe care îi am și astăzi sunt colegii alături de care am plecat la drum în clasa a V-a, după aceea am fost colegi de liceu, apoi ne-am despărțit și fiecare a plecat la facultate, unii la Cluj, alții la București, iar alții au rămas la Baia Mare. Ne revedem în fiecare vacanță când ajung acasă la Baia Mare. Legăturile au rămas atât de strânse, încât într-un weekend când eram la Roma și n-am putut să merg la nunta unuia dintre foștii colegi, îmi trimiteau pe messengerul telefonului filme și poze de la eveniment. Este o relație care ține de 25 de ani... Cea mai frumoasă amintire din școala generală este că prieteniile care se leagă în acea perioadă rămân pentru toată viața.

Ce îți amintești din prima zi de şcoală?

Am intrat în clasa întâi în anul 1988 și primul meu ghiozdan era din mușama lucioasă cu încuietoare argintie și un imprimeu cu un ursuleț. În prima zi de școală aveam un buchet de gladiole, pe care i l-am dat învățătoarei și chiar astă vară am revăzut poza de atunci cu mine, mama și tata, într-un colț al clasei.

mihai_morar_clasa_a_ix-a.jpg

mihai morar
Aşa arăta adolescentul Mihai Morar
foto: arhivă personală

Mihai Morar: Uniformele, cel puțin pentru primele clase, sunt o idee bună

Ai fost premiant?

În primii patru ani, am avut coroniță, apoi am mai luat premiul trei, mențiuni, dar asta pentru că în gimnaziu deja îmi doream foarte mult să fiu jurnalist, să lucrez la un ziar sau la un post de radio și mă concentram pe materiile umaniste. Aveam însă medii destul de bune și la fizică, matematică și așa mai departe.

Îți plăceau festivităţile de premiere?

Țin minte doar festivitățile de premiere din clasele I-IV... Eu fac parte dintr-o generație ciudată. Am fost ultimii pionieri. Înaintea Crăciunului din 1989 am fost ales șef de detașament și am prins un singur careu, când trebuia să vin îmbrăcat în uniformă și să primesc șnurul acela galben. Am uitat în ziua aceea să le spun părinților de uniformă și am venit fără șnur. Practic, singura mea ocazie de a mă afișa ca lider al clasei a fost ratată, că apoi a venit Revoluția și nu mai purtam uniformele. Noi ne bucuram pe vremea respectivă, acum realizez că de fapt uniformele, cel puțin pentru primele clase, sunt o idee bună. Fetele mele poartă uniformă, de exemplu, și din ce în ce mai multe școli adoptă rețeta asta. Pentru noi era foarte importantă după 1989 libertatea de a te îmbrăca așa cum vrei, însă am înțeles-o prost, pentru că am prins primii ani când în liceu fetele se îmbrăcau în niște feluri, se machiau și așa mai departe. Nu e OK, mai ales că într-o clasă unii au posibilități să-și ia haine mai scumpe, alții nu... Și în timp ce unii au în picioare ultimele modele de adidași, alții vin cu încălțările rupte. Plus că uniforma le dă copiilor o atitudine, îi învață ce înseamnă apartenența la un grup și la niște valori, există și unitate în acel moment și ca învățător/profesor ai altă autoritate în fața elevilor.

mihai_morar_cu_scanteia.jpg

mihai morar
„Un bun prieten mi-a facut cadou ziarul «Scînteia» din ziua în care m-am născut: 14 octombrie 1981. Proletari din toate țările, uniți-vă!”
foto: arhivă personală

Mihai Morar a format „partide” și a scris pentru ziarul școlii

Ce pasiuni aveai în timpul şcolii?

N-am fost niciodată stresat cu timpul pentru învățat pentru că nu studiam mereu bibliografia dată de profesori. De prin clasa a cincea ne sărbătoream zilele de naștere împreună, printr-a șasea ne împărțisem în două partide... aveam tot felul de acțiuni de genul acesta. Mă bucuram de jocurile din curtea școlii și a blocului. Norocul meu a fost că blocul alor mei era gard în gard cu un liceu sportiv din Baia Mare și doar săream gardul și aveam de toate, terenuri de fotbal, handbal, tenis. Copilăria mea a fost în curtea blocului. În rest îmi doream foarte mult să devin ziarist, iar în gimanziu am făcut ziarul școlii.

Care erau materiile tale preferate?

Au contat foarte mult profesorii. Mereu am spus că dacă îi mulțumesc cuiva că sunt cine sunt, aceea e profesoara mea de română care m-a luat din clasa a V-a, m-a lăsat în clasa a IX-a, când s-a schimbat profesoara, apoi, în ultimul an de liceu, m-am transferat din nou la Uman, unde preda tot prima profesoară. A fost ca într-un roman rotund... am început cu ea gimnaziul și am terminat cu ea liceul. Profesoara de română îmi spunea încă din gimanziu că trebuie să fac o carieră în presă. În clasa a IX-a am participat la Olimpiada Națională de Geografie nu pentru că îmi plăcea foarte mult materia sau că îmi doream să fac asta pe viitor, ci pentru că aveam o profesoară foarte „cool”. Încă din gimnaziu mergeam cu ea în tabere la schi, la Predeal și în Delta Dunării. Nu trebuie să ai toți profesorii foarte buni, ci doi-trei dascăli care să știe să te conducă pe drumul tău fără a-ți impune ceva.

mihai_morar_inainte_de_clasa_i.jpg

mihai morar
Mihai Morar, în uniforma de şoim al patriei

Mihai Morar a plâns când i s-a spus Mihai în loc de Ionuț

Cum era învăţătoarea ta?

Am avut două învățătoare: prima în clasa întâi și a doua din clasa a doua. Amândouă au fost extraordinare. Prima s-a pensionat, apoi a venit doamna Zaharia, foarte elegantă, foarte bună la suflet și practic învățătoarea care mi-a dat numele, pentru că mie toată lumea îmi spunea Ionuț (al doilea nume al meu), și acasă, și prima învățătoare, colegii, toată lumea. Când ne-a preluat în clasa a doua, citind în catalog Mihai Ionuț Morar, mi-a spus Mihai. În prima vizită pe care mi-a făcut-o acasă – pe atunci, o dată pe trimestru, învățătoarea te vizita acasă -, le-a spus alor mei că am un nume foarte frumos și că ar fi bine să-mi spună Mihai, nu Ionuț. Am plâns atunci, le spuneam părinților că nu e normal să-mi spună Mihai, că numele meu e Ionuț, că își bate joc de mine.

Mihai Morar chiulea și fugea pe Piatra Virgină

Ce năzbâtii ai făcut în timpul şcolii?

Am făcut de toate... În gimnaziu deja eram o clasă foarte unită și de prin clasa a VI-a, a VII-a, fugeam în bloc de la ore. Când plecam, plecam toți. Ni se întâmpla de obicei spre final de trimestru, mai ales la sfârșit de an școlar, când era foarte frumos afară și înverzeau toate pădurile din jurul Băii Mari. Plecam în parc de la ultima oră sau de la ultimele două ore. Țin minte că într-o zi am stat la școală doar prima oră și după aceea cuiva i-a venit ideea să fugim, am urcat toată clasa într-un loc numit Piatra Virgină, de unde se vede tot orașul și poți admira panorama. Acolo am stat toată ziua. N-am pățit nimic din această cauză. Fiind șeful clasei, le și spuneam alor mei că fugim de la școală, dar nu se întâmpla asta zilnic sau săptămânal, ci cu ocazii speciale. Diriginților și direcțiunii le-a plăcut că eram uniți și plecam toți, nu mai rămânea nimeni în clasă. N-am avut nota scăzută la purtare din această cauză, mai ales că ne calculam cam câte absențe avem și nu ajungeam la numărul maxim. Un coleg a avut nota scăzută la purtare din cu totul alte cauze.

Aveai nevoie de ajutor la teme?

Mi-am făcut temele acasă cam până în clasa a V-a, apoi nu prea. Citeam, îmi scriam în pauze sau veneam cu o oră mai devreme la școală împreună cu mai mulți colegi să ne facem temele. Mă mai ajuta tata pe la matematică până prin clasa a VII-a.

mihai-morar-sotie-gemene.jpg

mihai morar
Azi, de Buna Vestire, Mihai Morar a anunţat că va mai avea un copil
foto: arhivă personală

Mihai Morar a câștigat cu un eseu un minicasetofon pe care nu l-a primit niciodată

Trebuie să înveţi mult pentru a ajunge o vedetă? Contează educaţia primită în şcoală?

Nu educația are neapărat legătură cu a fi vedetă, ci calitatea umană. Educația nu se face la TV, ci întotdeauna în școală, unde să ai parte de câțiva profesori buni care să te marcheze și acasă, cu părinții. Deci nu există nicio relație între școală și vedetă, dovadă persoanele care devin accidental celebre și de fapt sunt niște pierde-vară.

Care erau materiile tale preferate? Ai participat la concursuri şcolare și olimpiade?

Am participat la niște concursuri internaționale de eseuri organizate prin Anglia și am câștigat primul loc la cel de proză scurtă, având ca premiu un walkman (minicasetofon – n.r.). Trimiteai eseurile în plic și așteptai răspunsurile. Am așteptat coletul cu walkmanul acela să vină pe adresa liceului până în ultima zi din clasa a XII-a. Până atunci nu a venit, nu știu dacă după aceea a ajuns. Nu l-am primit și nu știu de ce nu l-am primit... Probabil coletul a nimerit la femeia de serviciu. Oricum, am diploma!

Mihai Morar: Dacă tu crezi că poți deveni cel mai bun barman, mergi pe acest drum!

Ai un sfat pentru copiii care te admiră?

Am mai fost chemat de elevi sau de profesori prin școli și licee și îmi place foarte mult să stau de vorbă cu ei. Și la evenimentele la care mergem, publicul de elevi de gimnaziu, de liceu e foarte numeros. Elevii foarte activi și sunt mult mai dezvoltați decât noi din toate punctele de vedere. Însă e și mai greu decât pe vremea mea, pentru că atunci, cumva, de bine de rău, nu aveai foarte multe drumuri, toate lucrurile erau mult mai clare. Acum, avalanșa informațională e mult mai mare și cu atât mai mult e nevoie de profesori care să te îndrume și să te canalizeze pe un drum în viață. Sfatul meu pentru elevi e ca întototdeauna să facă și să-și aleagă viitorul exact așa cum simt ei, nu cum le spun părinții sau cum văd ei la TV. Dacă simți că ceva îți place foarte mult, oricât de neimportantă ar părea pasiunea ta pentru societate, mergi pe ceea ce simți, nu pe ceea ce ți se spune! Eu provin din generația în care toată lumea își dorea să dea la Medicină sau la Drept. Am foarte mulți colegi care au mers la Medicină, Drept și Economie, iar în momentul de față fac cu totul și cu totul altceva, nu ceea ce au ales la facultate. Au ieșit bulversați nu din gimnaziu, ci de pe băncile facultății. Când ai terminat gimnaziul, în principiu ar cam trebui să știi ce faci cu viața ta, ca în liceu să te concentrezi pe treaba asta. Deci nu e bine să urmezi o modă, un val. Dacă tu crezi că poți deveni cel mai bun barman din România, atunci încearcă să mergi pe acest drum și să fii, într-adevăr, cel mai bun în domeniul tău. România duce lipsă de oameni specializați, de profesioniști. Generația mea s-a format în cei mai bulversanți ani, perioada 1990 – 2000, când aveam modele de îmbogățiți peste noapte și explodaseră scandalurile cu băncile. Acum societatea a început să se mai așeze și lucrurile să fie mult mai clare.

Citeşte şi:

Mihai Morar, tătic pentru a treia oară! Prima poză cu soţia însărcinată

Gemenele lui Mihai Morar au împlinit 10 ani. Mesajul emoţionant al tatălui lor

Loading...

Citește și