Era gelos fiul Zinei pe tizul lui, Cătălin Botezatu? Ce dezvăluie Marina Almăşan

Ultima actualizare:

    Marina Almăşan a lansat o ipoteză controversată privind motivul pentru care fiul Zinei a decis să o incinerezeFoto:Arhivă personală
Marina Almăşan a lansat o ipoteză controversată privind motivul pentru care fiul Zinei a decis să o incinerezeFoto:Arhivă personală

Moartea Zinei Dumitrescu a fost învăluită de speculaţii şi de multă secretomanie sau chiar presupuneri despre locul unde a fost depus trupul neînsufleţit. Unii dintre apropiaţii acesteia au fost consternaţi de faptul că dorinţa creatoarei de a fi îngropată lângă mama sa nu a fost respectată şi că fiul acesteia a decis ca ultimul drum al mamei sale să fie cel spre crematoriu. Cu toate acestea, câteva dintre elevele Zinei, precum şi directorul azilului în care ea a trăit în ultimii şapte ani au sosit ieri, 30 martie, la crematoriu pentru a-şi lua rămas-bun de la mama Zina. Multe întrebări au rămas fără răspuns, iar fiul Zinei a fost indicat ca fiind persoana ingrată în acest context.

Cătălin Botezatu s-a arătat uimit de hotărârea fiului de a o incinera pe mama Zina, mai ales că ea nu a menţionat niciodată că şi-ar dori un astfel de lucru. Nu doar Cătălin Botezatu a abordat subiectul deciziei misterioase, ci şi Marina Almăsan, prin intermediul unui text publicat pe pagina blogului personal. Ea a lansat o ipoteza controversată, insinuând că fiul creatoarei ar fi fost gelos, de-a lungul timpului, pe respectul şi afecţiunea pe care mama sa o afişa faţă de Cătălin Botezatu.

Cătălin Botezatu o vizita adesea pe Zina la azilul de bătrâni
Cătălin Botezatu o vizita adesea pe Zina la azilul de bătrâni

Marina se întreabă cum s-a simţit fiul atunci când a observat că mama sa îi oferă atât de multă atenţie şi este de părere că lui Cătălin Negreanu i-a fost foarte dificil să înţeleagă că Zina nu era doar mama lui, ci mai mult decât atât, o figură publică nevoită să împartă atenâie şi bunăvoinţă celor cu care colabora. Aşadar, Marina consideră că, măcar în ultima clipă, fiul condamnat de cei din jur, a dorit să simtă că poate lua cu adevărat o decizie în privinţa propriei mame, devenită în timp proprietate publică, aşa cum se exprimă Marina Almăşan în textul publicat pe femeide10.10.ro.

Iată mai jos mesajul integral al Marinei Almăşan:

"Poate ceea ce-o să spun aici, nu va plăcea tuturor. Sau poate ne va pune pe gânduri, îndemnându-ne să ne întrebăm dacă suntem, oare, întotdeauna suficient de atenți cu cei dragi din jur. Căci nu puține sunt situațiile în care ne purtăm nedrept taman cu cei pe care-i iubim cel mai mult…

Am parcurs , iată, și tristul episod al morții mamei Zina, după ani în care orice om cât de cât înțelept, analizându-i agonia, nu se poate să nu se fi gândit la adevărata valoare a vieții, la faptul că o existență spumoasă și spectaculoasă nu-ți garantează bătrâneți confortabile si înconjurate de cei mulți, care în tinerețe, te-au adulat.. 

Zilele acestea au fost încărcate de tristețe, mai cu seamă pentru cei care au cunoscut-o pe Zina Dumitrescu. Mă număr și eu printre ei, ba chiar aș ocupa un loc mai în față. Dar, vă mărturisesc, aproape că mă hotărâsem, în sinea mea, nici să nu merg la înmormântare : pe deoparte, uram anticipat circul în care presa ar fi transformat acest eveniment trist,  pe de altă parte, o vroiam pe Zina, în memoria mea, așa cum am știut-o : vie, exuberantă, stând mereu pe un butoi cu energie, de unde ne împrumuta și nouă, în scurtele răgazuri în care viața ne aducea împreună. 

N-a fost să mai fie însă înmormântare și frământările mele s-au rezolvat de la sine…

M-am întrebat și eu, la fel ca toți ceilalți, ce-o fi fost în capul  fiului său, Cătălin. Am citit pe net și am ascultat la televizor tot soiul de caracterizări, făcute de unul și de altul baiatului Zinei : ba că e un netrebnic, ba că e lipsit de milă, ba că e un ticălos, si, în final, că el este vinovat de moartea mamei sale. Poate că e așa. Dar spiritul meu justițiar mă îndeamnă întotdeauna să caut și alte explicații. Pentru că , în viață, lucrurile nu sunt niciodată așa cum par a fi. 

Departe de mine gândul să mă transform în avocat al diavolului. Ca mamă care a crescut doi copii și a făcut totul pentru ei,  nu accept varianta de a muri singură. Desigur, psihologii noilor vremuri ne învață să nu gândim egoist : nu ne aducem pe lume copiii în ideea de a ne procura niște infirmiere, la bătrânețe. De acord, însă cer copiilor planetei elementarul gest de a nu-și lăsa părinții să moară singuri.

…Iar acum dau timpul înapoi. Cu aproape 30 de ani, când mama Zina venea, joi de joi, la “Ceaiul de la ora 5”, pentru a-și prezenta rubrica de modă. Prietenia noastră nu a durat doar cele 10 minute ale intervenției sale live. Ea s-a clădit în culise, la repetiții, în deplasările pe care “Ceaiul..” le făcea prin țară, în întâmplările mondene în care mă intersectam cu Zina, în lungile noaste dialoguri telefonice. La un moment dat, ajunsesem să știu despre Zina lucruri pe care puțină lume avea voie să le știe. Știam despre calvarul primei sale căsnicii, știam despre Cătalin, știam chiar și despre iubirile ei secrete ( nu mă năpădiți, dragi jurnaliști, pentru că le-am “uitat” in secunda în care Zina m-a rugat să le păstrez doar pentru mine).

Când am cunoscut-o pe Zina eram deja mamă. Fetița mea era mică-mică, baiatul Zinei era deja adolescent, se amesteca deseori printre manechinele care prezentau săptămânal moda,  în emisiunea mea. Era chipeș, aducea cu Elvis Presley și specula puțin această asemanare. Zina părea a fi mândră de el, deși relația lor mi-a părut întotdeauna destul de rece. Parcă o fracturase cineva, în trecut, iar atunci, de dragul aparențelor, se străduiau s-o țină vie. Și mă mai frapase un lucru : Zina îl prezenta mereu pe Catălin ( ce ironie a sorții, tot Cătălin! )Botezatu –  si nu se sfia s-o facă și public –  ca fiind “băiatul meu”. E știută relația lor extraordinară și de admirat. 

Nu odată l-am surprins pe Cătălinul Zinei – cel oficial – uitându-se la celălalt cu o privire nu foarte prietenoasă. Un amestec de ură, parcă, și adâncă tristețe, dacă stau acum să analizez. Pe atunci doar mă gandeam , rudimentar : 

“Ce chestie, pe amandoi îi cheamă Cătălin, iar Zina pare să-l iubească mai mult pe cel care nu e al ei! ”.

…Am doi copii și, la începuturi, nu de puține ori am observat gesturi de invidie ale celui mare, la adresa celui mic, care, mult mai mic fiind, primea, probabil, o doza de atenție sporită. Este o situație care mamelor de doi copii le este binecunoscută. Dar erau frați, creșteau sub același acoperis și, crescând lucrurile s-au rezolvat de la sine. 

Si atunci mă întreb : ce-o fi fost în sufletul lui Cătălin Negreanu, văzând cum mama sa îl înfășoară în dragostea, atenția și grija sa, pe acel băiat “străin”, de aceeași vârstă cu al ei natural, dar cu care nu are nicio legătură de sânge, reducându-i , până la urmă, adevăratului său fiu din cota de iubire și atenție. Peste această frustrare, acumulată în timp, cu siguranță s-a suprapus cea a absenței mamei de lângă tine, atunci cand ai cea mai mare nevoie de ea. Este handicapul cu care cresc toti copii persoanelor publice, ai acelor părinți care nu aparțin numai familiei lor, ci întregii societăți. Devii, la un moment daat, un “bun public”, ajungand să nu-ți mai aparții nici măcar ție, darămite celor dragi. Și copilul trebuie să te împartă cu cei mulți, neînțelegând de ce “mama nu e numai a lui”.  O greșită gestionare a celebrității poate aduce mai târziu mamele, în situații odioase…

Anii au trecut. Catălin Negreanu a crescut, așa cum a crescut : cu o mamă celebră, care cu siguranța l-a iubit foarte mult, dar care nu a avut prea mult timp să i-o arate, pentru că a trebuit sa fie mereu în altă parte. Și a mai crescut cu imaginea acelui “Cătălin”, “frate vitreg”, care era mereu în umbra mamei  sale, numind-o peste tot, demonstrativ, “mama Zina”… Probabil că, esuată într-o singurătate nemeritată, Zina și-a constientizat, mult prea târziu, greșelile vieții. Cine nu le face?-vă întreb. 

Un psiholog va ști să descifreze mult mai corect sufletul lui Cătălin.  Care Cătălin nu are – să fiu bine înțeleasă – nici în aceste condiții, circumstanțe atenuante depline. Înțelepciunea vârstei trebuie să te învețe ca, în situații critice, să treci peste anumite lucruri ale Trecutului. Da, știu, se spune că “ierți, dar nu uiți”. Cred că asta a făcut Cătalin. Și din păcate i-a aplicat proverbul tocmai cele ce l-a adus pe lume…

…Iar legat de ultimul său gest, cel al momentului strict al înmormântării (care i-a adus și oprobiul public decisiv), ma tem că, în acele momente, Cătălin a gândit așa : “ Măcar moartă, mama va fi a mea. Căci toată viața VOI mi-ați confiscat-o!”…

Citeşte şi: Zina Dumitrescu a fost incinerată. Valentina Pelinel şi Dana Săvuică şi-au luat adio la crematoriu

Zina Dumitrescu a vorbit cu fiul chiar înainte să moară. Declaraţii emoţionante

image
image
image
image
image
image
carmen bruma fb jpg
image png
sean diddy profimedia jpg
image png
image png
banner dan negru 2 png
Georgiana Lobonț are o finuță de un an de zile, pe nume Ștefania, care este o frumusețe de fetiță
banner oana mizil png
image
actualitate.net
image
actualitate.net