Dragos Pătraru, despre debutul jurnalistic. A fost refuzat de Florin Călinescu: «Ţin minte că am plâns»
Dragos Pătraru (40 ani) a vorbit despre adolescenţă, dar şi despre acele persoane care au avut un rol important în dezvoltarea sa într-un interviu acordat publicaţiei Adevărul. Jurnalistul a răspuns întrebărilor care privesc modul în care a fost educat de către părinţii săi, despre adolescenţa zbuciumată, dar şi despre familia sa.
Dragoş Pătraru a vorbit, cu umorul carcateristic, despre copilăria sa trăită în perioada comunistă, dar şi despre bucuriile pe care le trăia, în ciuda faptului că familia sa nu a fost una care să nu se gândească cu griji la ziua de mâine. Jurnalistul şi-a amintit cu drag şi nostalgie despre momentele în care juca fotbal cu prietenii în faţa blocului. Dragoş Pătraru a dezvăluit că a depus multă muncă pentru a ajunge unde este astăzi şi că a existat o perioadă în viaţa sa în care visa să ajungă actor, dar a fost refuzat pentru că nu dădea dovadă de talent.
Întrebat dacă a fost un copil obraznic, Dragoş a afirmat că nu a creat probleme părinţilor. "Am fost un copil cuminte, nu am făcut mari probleme. Noi ne jucam foarte mult unii cu alţii în spatele blocului, de dimineaţa până noaptea. Îmi aduc aminte că veneam de la şcoală, ne aruncam ghiozdanele pe casa scării, toată lumea era cu cheia de gât şi ne jucam cât era ziua de lungă", a rememorat acesta. Apoi, a vorbit despre fericirea pe care o resimţea atunci când familia lui avea şansa să mănânce lapte, brânză sau smântână, după ce membrii acesteia săteau la cozile interminabile ore întregi. În ciuda faptului că nu se hrănea adecvat, avea foarte multă energie şi se juca cu cei de vârsta sa cât era ziua de lungă. "Noi eram şi foarte săraci, aşa că de multe ori nu aveam ce să mâncăm. Dimineaţa aveam un ceai cu pâine, untură şi sare. Mai erau şi dimineţile alea incredibile, când aveam lapte, brânză şi smântână, după ce mergeam şi stăteam 4-5 ore la coadă. Îţi aminteşti, deci, cozile", a declarat acesta, în interviul acordat pentru adevarul.ro
Jurnalistul a răspuns întrebărilor privind copilăria sa trăită în comunism şi a mărturisit că în familia sa se vorbea despre Ceauşescu, tatăl său fiind un om liber care devenea mai vocal decât de obicei atunci când bea un păhărel. Dragoş nu va uita vreodată pedeapsa pe care a primit-o de la tatăl său atunci când s-a întors acasă cu un premiu obţinut la un concurs despre viaţa conducătorului Nicolae Ceauşescu. "Îmi aduc aminte că am venit acasă într-o zi, eram clasa a II-a sau a III-a, şi eram foarte mândru de mine, aşa că m-am dus direct la tata: „Bă tată, am luat un premiu azi“. „Ce premiu?“ „Am câştigat un concurs «Viaţa şi opera lui Nicolae Ceauşescu»“. Palma aia mi-o aduc aminte şi o să mi-o amintesc câte zile oi avea. Tata nu a dat în noi, nu ne atingea, dar palma aia mi-a dat-o cu sete şi mi-a zis: „Niciodată să nu mai aud că vorbeşti aşa ceva şi că participi la astfel de tâmpenii“. Şi nu am mai participat. Deci da, foarte mult vorbeau ai mei despre treaba asta", a relatat Dragoş, potrivit adevarul.ro.Dragoş nu a ezitat să povestească despre debutul său în jurnalism, dar şi despre modul în care a fost refuzat de Florin Călinescu atunci când şi-a dorit să obţină un loc de muncă. În ciuda faptului că visul său de a munci alături de Călinescu la Chestiunea Zilei, Dragoş nu s-a lăsat afectat şi a continuat să se lupte pentru ce şi-a dorit, deşi la momentul respectiv refuzul lui Florin Călinescu l-a durut într-o oarecare măsură.
"Am venit în Bucureşti cu gândul să merg la Călinescu şi să mă angajez la „Chestiunea Zilei“, eu mă uitam la televizor şi mi se părea că mi-ar fi foarte uşor să fac o asemenea emisiune şi crdeam că aş putea să-l ajut pe domnul Călinescu să o facă. Eu de atunci ştiu că fac „Starea Naţiei“, din ‘96. M-am dus şi i-am zis că vreau să lucrez acolo, la început eram dispus să fac orice, să car o tavă prin cadru dacă era nevoie. El a încercat atunci să nu mă respingă: „Ia zi, ce ştii să faci? Ştii limbi străine?“ „Da, franceză“. „A, bun, bine, îţi dăm să traduci nişte filme“. „Ştiţi, eu nu vreau să traduc filme“. Dorinţa mea de a merge la acea emisiune era atât de mare în acel moment încât orice altă propunere mi s-a părut absolut de neconceput. Ţin minte că am plâns...Aveam pe mine sacoul roşu, ăla de la teatru, care era dintr-un postav greu, ploua, am luat-o pe jos, nu ştiu în ce direcţie m-am dus, am luat-o pe o linie de tramvai, nu ştiu pe unde am ajuns. Cert este că după vreo trei-patru ore, când am putut să mă opresc din plâns, am căutat drumul înapoi spre casă", a rememorat Dragoş Pătraru.
