Spune-mi ce mănânci, să-ţi spun cum trăieşti/ Beneficiile sortimentelor de miere: bradul vindecă tusea

Mierea a fost recunoscută oficial ca medicament în Evul Mediu. Începând cu secolul al XVI-lea , mierea a fost inclusă în lista ingredientelor folosite în compoziţia preparatelor din farmaciile acelor timpuri..Totuşi, în tratatele de chimie şi de farmacie, două produse ale stupului: mierea, ca ingredient. folosit în 23 de preparate, iar ceara, inclusă în compoziţia a 42 de unguente, sunt menţionate abia în primele 3 decenii ale secolului al XX-lea.

De atunci, stupina, un miraculos izvor de sănătate, este în atenţia medicilor, chimiştilor, farmaciştilor şi biologi lor din lumea întreagă. Totodată, apiterapia din zilele noastre are ca obiect de studiu medicamentele naturale, preventive elaborate cu „ajutorul" produselor stupului.

În miere sunt identificate circa 400 de substanţe organice: zaharuri, vitamine, minerale, enzime, uleiuri eterice, proteine, fiecare având valori terapeutice şi alimentare inestimabile. Dintre vitamine, cele mai importante sunt cele din complexul B şi în cantităţi mai mici : A, D, K şi C. În funcţie de sortimentul de miere, specialiştii au mai identificat în compoziţia mierii o serie de minerale esenţiale pentru starea de sănătate, cum ar fi: potasiul, fosforul, calciul, magneziul, seleniul şi clorul, săruri care se asimilează uşor în organism. Pe lângă aceste substanţe active, mierea mai conţine, printre altele, acizi organici, care contribuie la asimilarea hranei şi enzime, benefice în procesul de metabolizare a proteinelor şi grăsimilor, favorizând şi eliminarea toxinelor.

Sortimentele de miere şi sănătatea

În funcţie de nectarul adunat de albina culegătoare, mierea se împarte în mai multe categorii, fiecare având calităţi terapeutice specifice . Sortimentele de miere monoflore provin dintr-un singur fel de flori (tei, conifere, salcâm). În schimb, sortimentele obţinute din zonele submontane sau deluroase sunt poliflore, deoarece provin din nectarul mai multor flori. Mierea de mană este apreciată pentru proprietăţile ei remineralizante.

Mierea de salcâm

Este un sortiment de miere bogat în fructoză, de culoare galben pal, care se menţine în stare lichidă multă vreme. Această miere are efecte expectorante, diuretice, antidiareice şi de calmare a tusei. Mierea de salcâm este indicată în suferințe gastrice, în tratamentul asteniei şi al nevrozelor şi ca stimulent al activităţii cardiace. Datorită conținutului scăzut de glucoză, mierea de salcâm poate fi consumată cu moderație şi de diabetici. În cazul pacienților cu diabet (în special de tip 2), această delicatesă , consumată în cantități mici, pe stomacul gol, poate să diminueze şi să stabilizeze glicemia.

Mierea de tei

Dintre toate sortimentele, mierea de tei de culoare arămie, are o aromă specifică, inconfundabilă. Este eficientă în tratarea insomniei, bronşitei, a răcelilor şi a tusei, fiind un remediu special pentru calmarea agitaţiei psihice şi ca afrodiziac.

Mierea de floarea-soarelui

Tonic al sistemului imunitar, acest sortiment de miere acţionează ca un remarcabil tonic mental, are efecte energizante şi antibacteriene dovedite. În opinia multor apicultori, această miere este indicată în stări de anemie , în convalescenţă şi în cazul persoanelor care prestează activităţi psihice şi intelectuale susţinute.

Mierea de brad

Acest sortiment are proprietăţi remarcabile asupra plămânilor şi sistemului respirator, beneficiind de proprietăţi expectorante, antiinfecţioase, antitusive şi, dacă este consumată cu fagure cu tot, are efecte bronhodilatatoare. Este un soi de miere rară, deoarece randamentul de culegere a nectarului de către albine este modest.

Mierea de zmeură

Mierea aceasta poate fi recunoscută cu uşurinţă, după culoarea albicioasă specifică. Specialiştii recomandă acest soi de miere, cu o aromă inconfundabilă, mai ales femeilor, deoarece reglează activitatea ovarelor şi este reîntineritoare. Totodată, previne apariţia unor afecţiuni ca osteoporoza şi sclerodermia. Mierea de zmeură face parte dintre soiurile de pădure şi este 100% naturală, deoarece nu poate fi contrafăcută.

Mierea de mentă

Este un remediu dovedit în numeroase afecţiuni. Are efecte antitusive, bronhodilatatoare, calmante, analgezice şi antispastice. În acelaşi timp, mierea de mentă uşurează digestia, combătând balonarea. Albinele culeg acest nectar cu uşurinţă, din culturile de mentă răspândite pe zeci de hectare.

Mierea de mană

Spre deosebire de alte tipuri de miere, cea de mană are proprietăţi laxative mai puternice; în acelaşi timp, acest sortiment de miere favorizează eliminarea toxinelor din corp. Nectarul este cules de pe frunzele de fag, de frasin şi de stejar.

Mierea de castan comestibil

Foarte bogat în minerale, acest sortiment are acţiune antianemică şi antimicrobiană, fiind de mare ajutor persoanelor cu probleme digestive, hepatice şi renale. Mierea de castan are şi efect decongestiv la nivelul ficatului şi prostatei. Specialiştii recomandă această miere şi în combaterea osteoporozei.

Cum testăm dacă mierea este curată?

Fiecare dintre noi doreşte să consume miere curată, de calitate şi nu contrafăcută.

Cei mai mulţi apicultori ne-au recomandat următorul procedeu drept un test sigur în această privinţă:  Încălzim două linguri de miere într-un vas de sticlă; apoi adăugăm şase linguri de alcool, amestecând până când compoziţia se omogenizează. Dacă la fundul vasului apare o substanţă albă, mierea este, cu siguranţă, falsificată. În cazul în care mierea se dizolvă complet în alcool, fără să se depună o substanţă tulbure pe fundul vasului, avem certitudinea că mierea este curată.

Dacă ne referim la calitate, este firesc să optăm pentru mierea de culoare aurie sau albă, cu aromă, de consistenţa smântânii şi cât mai transparentă.

Mai există şi o altă metodă de testare a mierii curate, destul de simplă: introducem o linguriţă în borcanul cu miere şi apoi o ridicăm, lăsând să curgă mierea. Dacă aceasta curge continuu, mierea este naturală; când curge sub formă de picături, mierea este contrafăcută.

Bine de ştiut

Zaharisirea nu este o dovadă că mierea este falsificată. Exceptând mierea de salcâm, la anumite temperaturi, orice tip de miere se poate zaharisi.

Mierea nu trebuie încălzită pe foc pentru a deveni fluidă, deoarece îşi pierde o bună parte din calităţile terapeutice. Din acelaşi motiv, mierea nu se pune în ceaiul fierbinte. Mierea zaharisită însă e la fel de bogată în substanţe hrănitoare ca şi cea originală; de aceea, poate fi folosită cu încredere.

Reţeta săptămânii- Bomboane din miere şi nuci

Timp de preparare: 45 de minute

Calorii: 180/100g

Ingrediente: 50 g nuci, 100 g miere, scorţişoară- o jumătate linguriţă; zeama de la o jumătate de portocală sau 50 g suc de struguri, coajă rasă de lămâie ( după gust)şi ciocolată rasă ( 3 linguri), 4 biscuiţi dulci.

Preparare: Amestecăm mierea cu miezul de nucă măcinat, biscuiţii pisaţi sau înmuiaţi în sirop, coaja rasă de lămâie, sucul de portocală sau struguri. Luăm cu lingura din pasta obţinută şi formăm bomboanele (asemenea perişoarelor) şi le trecem prin ciocolată rasă. Lăsăm bomboanele să stea la rece până a doua zi. Le putem servi după cel puţin 24 de ore de la preparare.