Scrisoarea mareșalului Antonescu către soția sa, înainte de execuție. Ultima lui dorință

646x404.jpg

Mareșalul Ion Antonescu și-a transmis ultima dorință în scrisoarea trimisă soției lui, Maria
foto: Adevărul

Maria Antonescu a primit o scrisoare de la soțul ei, Ion Antonescu, înainte ca acesta să fie executat pe 1 iunie, 1946. Soția mareșalului se afla și ea după gratii, fiind arestată imediat după întemnițarea soțului, fiind găsit vinovat de crime de război.

Lui Antonescu i s-a permis să-i trimită soției sale, Maria, o scrisoare, înainte de a fi dus în fața plutonul de execuție la închisoarea Jilava, pe 1 iunie, 1946. și soția sa se afla după gratii, fiind dusă, inițial în celebra închisoare a NKVD-ului de la Lublianka. Maria Antonescu a fost adusă în ţară în acelaşi tren cu soţul ei, după care a fost întemniţată în subsolul doi al Ministerului de Interne, care se transformase în închisoare pentru deţinuţii mai importanţi.
în scrisoarea adresată soției sale, acesta vorbește despre dragostea de țară, despre acțiunile pe care le-a săvârșit pentru aceasta și o sfătuiește să se retragă la mănăstire după ce el nu va ma fi.

„Scumpa mea Rica, 

Am stat cu capul sus şi fără teamă în faţa judecăţii, după cum stau şi-n faţa Justiţiei Supreme. Aşa să stai şi tu! Nimeni în această ţară nu a servit poporul de jos cu atâta dragoste, pasiune, dezinteres, cum am servit eu. I-am dat totul, de la muncă până la banul nostru, de la suflet, la viaţa noastră, făra a-i cere nimic. Nu-i cerem nici azi. Judecata lui pătimaşă, de azi, nu ne înjoseşte şi nu ne atinge. Judecata lui de mâine va fi dreaptă şi ne va înălţa.   Sunt pregătit să mor, după cum am fost pregătit să sufăr. După cum şi viaţa mea, toata viaţa mea, mai ales în cei patru ani de guvernare, a fost un calvar. A ta, de asemenea, a fost înălţătoare.

Împrejurările şi oamenii nu ne-au îngăduit să facem binele pe care împreună am dorit cu atâta pasiune să-l facem ţării noastre. Suprema voinţă a decis altfel. «Am fost un învins», au fost şi alţii…, mulţi alţii. După dreapta judecată, istoria i-a pus la locul lor. Ne va pune şi pe noi. Popoarele în toate timpurile şi peste tot au fost ingrate. Nu regret nimic şi nu regreta nimic. Să răspundem la ură cu iubire, la bine cu mângâiere, la nedreptate cu iertare.  

Ultima mea dorinţă este ca tu să trăieşti. Retrage-te într-o mănăstire. Acolo vei găsi liniştea necesară sufletului şi bucata de pâine care azi nu o mai poţi plăti. Am să rog să fiu îngropat lângă ai mei, care mi-au fost străbuni şi călăuzitori, acolo la Iancu Nou. Voi fi între cei cu care am copilărit şi cu care am cunoscut şi durerile şi lipsurile. Împrejurările ne-au îndepărtat viaţa de ei, dar sufletul meu nu-i va uita niciodată. Poate vei gândi că tot acolo lângă mine trebuie să fie şi ultimul tău locaş. Scoborând în mormânt, eu azi, tu mâine, ne vom înălţa, sunt sigur, acolo unde va fi singura şi dreapta răsplată. Te strâng în braţele mele cu căldură. Te îmbrăţisez cu dragoste.

Nici o lacrimă!

Ion.»l, este ultima scrisoare a mareșalului pentru soția sa, potrivit Adevărul.
 

Loading...