"Domn’ ministru, poate acum o să avem şi noi tren la Giurgiu!"
Prima linie de cale ferată din România, care lega Giurgiu de Bucureşti, împlineşte aproape 150 de ani. Doar linia, căci pe ruta respectivă nu mai circulă de mult trenuri.
Ca să mergi de la Giurgiu la Bucureşti, sau invers, astăzi, fie deţii o maşină personală, fie te laşi pe mâna „microbuzarilor”, la supra-preţ. Varianta CFR nu mai există din 2005, de când apele Argeşului au rupt podul de cale ferată de la Grădiştea. De atunci, autorităţile se fac că plouă, iar operatorii rutieri de maxi-taxi se bucură de profituri-record. O cursă Bucureşti – Giurgiu, de aproximativ 60 de kilometri, costă nu mai puţin de 16 lei, aproape dublu faţă de o cursă până la Piteşti, spre exemplu, la 120 de km depărtare.
„Lumea nu are încotro şi trebuie să dea. Că nu ai cu ce să mergi. Nu ai maşină, eşti mâncat. Mulţi fac naveta şi dau salariul pe transport. Când aveam tren, făceam abonament şi era o nimica toată”, spune Ana-Maria Bragadireanu, o localnică în vârstă de 41 de ani din Grădiştea, judeţul Giurgiu. De 12 ani, nimeni nu a mişcat un deget ca să repare calea ferată. Ba chiar şi podul de rezervă din zonă, gândit de Ceauşescu să-l înlocuiască pe cel vechi, a fost lăsat în paragină. Speranţa, spun oamenii, e acum în noul ministru al Transporturilor, giurgiuvean de-al lor. „Dacă nici Cuc nu ne ajută, chiar că nu mai avem ce face. Vom fi blestemaţi să stăm izolaţi. Nu toată lumea îşi permite să dea 30-40 de lei la maxi-taxi. Eu mi-am instalat GPL pe maşină ca să fac naveta la Giurgiu”, n-a spus Lenuţa Mavrodineanu (26 de ani).
