Scrisorile lui Stanca: Dragă Cristian Prăjescu,
El se vrea, ce zic eu... se crede, etern. Nu ştie că dacă se va eterniza, tu vei avea posibilitatea zilnică să faci ceva cu soclul statuii sale... Dacă va avea, şi unde va avea statuie... A rămas un narcisiac, dar şi afemeiat ca un afrodiziac... consumă epiderme pe pâine... cum tragem noi de şoric la godac.
Nu mai am pulsul muzicii de azi. Nu sunt up-datat, adaptat, up-gradat. Ca gust muzical, sunt un de-gradat. Ex-pirat... şi ce pirat... Am rămas cu gusturile, dinainte de Turcescu, cam pe la vremea Tătarilor, Cumanilor şi Pecenegilor. Adică, să se priceapă limba ce-o scriu: am rămas la clasicii Beatles, Rolling Stones, Who şi Clapton şi Hendrix, Alvin Lee or Rori Gallagher, Frank Marino... şi novatorii ce i-au succedat ca: Sting ori Peter Gabriel, Phil Collins. În plus, răzleţ aşa.. cu Chase, Blood Sweat& Tears, Emerson Lake & Palmer şi, finalmente, cu Queen.
Pe mine m-a surprins valul de revoltă din contra ta. Ai aranjat ceva cu ăia de la tele-vot? Prea mare viteza cu care ai luat un butoi de voturi. Poate că romaşcanii tăi au fost mobilizaţi... E treaba ta.
Dacă ai vreo vină o să plăteşti la greu. Dacă ai comis vreo măgărie pe net în premieră mondială - că noi, românii, avem şi genii ale răului - tot se va afla odată. Să fie păcatul tău. Deocamdată eu te apreciez. Oricum, voce ai, talent ai, timp de afirmare cu 50 de ani peste Cotabiţă... ţine-o mai departe. Sunt cu tine. Nu cu Turcescu, proprietarul de câini marca(kk)Cap de mort; nici cu „Vaka-kare-rage". De fapt, sunt ŞI cu tine. Dar, etern, cu eterna mea prietenă, delicată şi discretă, Elena Cârstea... Cel mai bun să învingă.
Prăjescu, dacă ai făcut ceva necurat, să ţi se prăjească ţie vocea şi hainele să-ţi pută numai a rântaş ars...
Şi, dacă ajungi mare, îţi sugerez şi un pseudonim: Cris Fry.
George Stanca pamflet
