Scrisorile lui Stanca: Dragă Silviu Prigoană,
Îți fac o mărturisire ca unei vechi cunoștințe. Cred că am îmbătrânit. Și, cred că o comit inestetic. Căci, la ultima emisiune capatosiană, te-am auzit folosind un limbaj și făcând niște confesii de o intimitate de-a dreptul... crasă.
Care mi-au provocat voma și neputința de a te mai auzi. Așa că am butonat mai departe. Aici e poate semnul meu de vîrstă. Căci, înainte când erai pe la primele și timidele divorțuri, în Epoca de plici, mă amuzam copios.
Ba îmi puneam „orgănaizerul" să mă tragă de urechi ca să nu pierd vreo replică din deliciosul scandal prigoano-bahmuțan. Acum, știi reacția, bila... ficatul... gata voma.
Trebuie să iau Emetiral să mai suport. Nu mai înțeleg de ce, în ce scop e forma recentă de exhibișâționism. De ce tot circul acesta, care, re-repet - prin comparașie cu toate celelte anterioare - a devenit grotesc. Para-grotesc. Te știam un om echilibrat și cu ceva gust. Acum ai lăsat totul de-o parte și ți-ai pus efectiv poalele-n creștet și chiloții pătsți pe sârmă. Nu mă interesează în aceasă mică analiză cum se termină cu Adriana, că e divorț cu partaj sau ce o mai fi.
Nu mă interesază dimensiunile gigantice ale grobianismului vostru. Dar, ține cont, că la mijloc sunt niște ființe nevinovate: copiii. Peste zece ani, de pildă, ce crezi că vor zice când vor vedea, descoperi celebrele filme în care tatăl lor spune public detalii din patul conjugal. Mai precis, de câte ori și cum o regula el pe mama lor. Îngroș pușin limbajul - cu scuzele de rigoare față de cititori - ca să pricepă iapa... Mi se pare totul de o inconștință exemplară, dle Prigoană.
Am crezut că vechile circuri le-ai făcut spre a căpăta - mata și doamna - un grad de notorietate. Dumitale folosindu-ți la o imagine politică, ale cărei rezultate s-au văzut. Și dumneaei la o carieră tv care se vede și chiar e OK. Bine. Dar ajunge, monșer. Acum te-ai învățat ca orice deranj al aerului median posterior din jurul corpului să fie mediatizat? Nu mai poți emana fără? Repet, nu știu ce mai urmărești de data asta cu campania mediatică de indoielnic gust. Dar, te asigur că nu vei ajunge la nimic. Căci, în afară de a mai pierde o dregătorie râvnită cu pliciul cu care ți-ai pocnit nevasta, altceva mai bun - repet: decât înfrângerea - nu vei obține. Parol!
P.S.: Un sfat ultrascurt. Rămâi domnulcare păreai! Excelență..
George Stanca, pamflet.
