Scrisorile lui Stanca: Dragă Victor Socaciu,
Mai am eu un prieten - medicul meu curant Ovidiu Lăpuşanu - care a avut tupeul să se nască de ziua lui Eminescu. Apropo, la mulţi ani lui... Măcar tu ai ferit cât ai putut data: 14 ianuarie.
N-am ştiut că ai felii de energie de la marele Poet. Ştiam când e ziua fostei ultime soţii; când e ziua lui Victoraş, care e şi ziua mea... dar că te lipişi de energiile lui Eminescu, niciodată. Acum abia încep eu să-mi explic de unde talentele tale artistice. Şi mai nou politicheşti. Vezi, Victor, că tu eşti unul dintre puţinele cunoştinţe implicate în spectrul politic pe care nu le numesc "politruci". Asta, fiindcă îmi eşti prieten, altfel sunt necruţător... Pe tine te iert, deci...
Cum a fost de ziua ta? Ai petrecut cu cei dragi? Dar care îţi mai sunt "cei dragi"? Căci ei, sau o parte din, nu mai împart cu tine aceeaşi adresă poştală, nici acelaşi zip cod...
Eşti un lup singuratic acum, la 61 de ani, câţi ani ai împlinit tu marţi. Singuratic? Sau se mai găseşte un suflet rătăcit şi pentru tine. Aşa ca un obstacol în calea uitării. Ca un buştean ce se pune de-a curmezişul curgerii torentului... Căci, am mai citit prin ziare, chiar prin acesta unde scriu şi eu, că tot mai copilăreşti. Lucru care mă face să te invidiez într-un anume fel. Dar numai într-un anume fel... Căci, am gustat şi eu din pita singurătăţii post-maritale. E mult de-atunci, o veşnicie...
Aveam momente de extaz când îmi venea să sar, să râd, să cânt, dar şi căderi spectaculoase de pe everesturi psihice. Deh, ce să zic? Mai mult decât un truism mare cât Catedrala Mântuirii Neamului: omul când e singur, e singur. Adică vezi citatul din celebrul filosof bulgar din Marin Preda cu "Ceea ce este, este. Ceea ce nu este, nu este".
Repet, fără a fi curios din fire mai mult decât mi-o cere meseria, totuşi aş vrea să ştiu cum ai petrecut în seara de 14 ianuarie. Şi, mai ales - asta mi-o impune meseria - cu cine? Dar peste toate astea, uşoare şi trecătoare, căci ce este o nevastă mai mult decât o eră - cel mai important lucru, apropos de ziua ta, este sănătatea. Mai ales că tu ai avut o cumpănă mare în viaţă. Şi ai depăşit momentul.
Deci Victor, neputând evita banalitatea uzuală a urărilor româneşti, îţi doresc să trăieşti că ne trebuieşti.
Sănătate. Sănătate. Că-i mai ţapănă ca toate.
George Stanca, pamflet
