Scrisorile lui Stanca: Dragă Lucian Bute,
Ultima oară când ai boxat pentru un titlu, atunci când cu acea rușine numită Froch, m-am supărat rău.Ți-am scris o scrisoare nedemnă de scrisul meu.
Și, de mine.Recunosc. Dar, nici demnă de a mă urechea un anume domn Obreja. Mi-a răspuns, telefonic, la același nivel, jos și regretabil, la care îți scrisesem eu. La nivelul d-lui...Tu aveai tot dreptul s-o faci. Nu și d-lui. Dar... quod licet Iovi, non licet bovi - spuneau latinii.
Da' erau suduieli de supărare. Obidă. Am realizat că exagerasem. Și mi-am cerut scuze public. O mai fac și azi. Dar, ție, evident, nicidecum scamelor și căpușelor tale...
De data asta, iată, cu Pascal, n-a mai fost cazul. Cu Froch supărarea mi-a fost provocată de prăpastia dintre orizontul meu de așteptare și înfrângerea ta devastatoare. Surprinzătoare.
Acum a fost altceva. Fiindcă mă așteptam la orice. Nu mai erai "Invincibilul Mr KO". Erai, ca și Pascal, un re-aspirant la un titlu... Și, ca să nu scriu ca data trecută, nervos și contondent, după meci m-am retras în bucătărie. Să spăl vase. Nu să sparg... E forma mea de a mă calma... Nici măcar nu regret înfrângerea ta.
Căci, mă așteptam. Era așteptată... Vârsta. Slăbiciunea stângii tale - istorică, de altfel - bolnavă. Poate și schimbarea categoriei. Motive clare. Obiective. Nicidecum pretexte. Implacabilitatea scurgerii vieții. Toate au un sfârșit. O spun cu nostalgia nopților de bucurie oferite de tine. Care nu se uită. O spun cu resemnare tristă. Ai pierdut. Și s-a dus vremea.
Numai că "Mitul Bute" rămâne. Ești acolo, în inima noastră. Cu Mihai Leu. Cu "Moșu" Doroftei. La panoul de onoare al Țării. Un exemplu de sportiv - vai ce urât a luptat Pascal! Mai aveam puțin și deveneam rasist. Căci era pricinos. Insolent. Se tot întorcea cu spatele... îţi bloca braţul. Dar, gata! Repet, ești pe punctul de a intra în galeria cu Nemuritori. Cu Patzaichin. Nadia. Năstase... Nu ai de ce te rușina. Azi nu mai ești. Dar ai fost Cineva. Și, mai ales vei rămâne... Marele Bute. Dl KO.
Capul sus, Lucian! Noi, românii, oricum, te vom iubi mereu pentru ce ne-ai dat...
George Stanca, pamflet
