Scrisorile lui Stanca: Dragă Gică Popescu,
Mă aşteptam la multe şi la mulţi... Mă aşteptam să fii condamnat cu suspendare. Măcar atât meritai pentru ce ai făcut în binele şi gloria Patriei. Dar, ce mai e şi expresia asta de pe vremea Imperiului Roman?
Cine şi de ce ar mai ţine la gloria Patriei? Noi de mult nu mai avem patrie. Europa e mama noastră vitregă. De la care sugem un lapte acru şi stricat. România... ce patrie?!? Un habitat! Un nimic în ploaie. Fără mamă. Fără tată. Cu un trecut fără prezent şi-un viitor letal. Dată pe mâna străinilor de politruci mişei. Că-mi vine, ca Eminescu, să scriu Doina din nou...
Ai greşit, Gică. De când te-ai lăsat de fotbal şi ai trecut pe afaceri - se spune, nu am eu de unde şti adevărul - ai dat numai rateuri. Nu e vina ta decât acolo că, în afara fotbalului, te-ai băgat în domenii total necunoscute ţie.
Ai făcut afaceri fără să te pricepi la ele. Era să spun că trebuia să te limitezi la fotbal, că aici te pricepi. Dar, iată că de la fotbal ţi se trage. Nu eşti singurul idol din sport care o încurcă, dacă asta te mângâie cu ceva.Vezi Steffi Graf, ceva mai recent... Dar, vinovat sau nu, legea e lege. Deşi tu ai despăgubit statul. Dar, la noi e o luptă dură spre a se impune legea. Nu avem deloc o tradiţie.
La noi totul se aranja. Nu e rău că a început a se impună şi la noi - că, ce mama dracu europeni suntem! - rău e că nu se impune peste tot. Uită-te la jungla, cloaca, viesparul politichesc şi vei constata, practic, pe numărate câţi dintre corifeii diriguitori ai Patriei sunt puşcăriabili.
Se tinde ca fiecare locuitor - visul de aur al lu' Secu - să aibă un dosar penal, să fie şantajabil. Deci, puşcăriabil. Ţi-o spune Stan... ca păţitul... Jur, nu mă aşteptam nici măcar o clipită să ţi se năruie proiectele de viitor preşedinte al FRF. Meritai. Te pricepeai. Aveai sprijin.
Dar, în termeni esoterici, religioşi, ce blesteme ai luat tu, de unde? Şi, parcă întrezăresc un trecut cu un refuz al reîntoarcerii tale la Craiova originară. Un soi de "trădare" exagerată în sens mititelian... Dar e-n planul superstiţiilor, şi atât...
Eu tot mai sper într-o minune. O graţiere. Dureros şi jenant ca Messi, marele argentinian al Barçei, să fie la Bucureşti chiar de ziua condamnării fostului căpitan al Barcelonei... Ce să mai zic...?
George Stanca, pamflet
