Scrisorile lui Stanca: Dragă Alina Sorescu,
Te știu de atât de multă vreme încât pare a mă surprinde faptul că abia acum ai născut pentru prima oară un copil. Nu te supăra că aș insinua că ești "bătrână", fiindcă am același sentiment și față de Loredana.
Pe care o știu de la 16 ani... Pe tine te cunoasc de pe la 12... De aceea, îmi vine greu să recunoasc că VOI ați cam... îmbătrânit.
De vreme ce ați început lucrarea cu perpetuarea neamului, ce să mai zic? Oameni în toată firea! Oricum, cazul tău, o vedetă cuminte, decentă, deloc obraznică, echilibrată, cu o viață exemplară, asta trebuie promovat.
Nu divorțurile de la urgențe. Căci întâmplarea de a naște un copil, tu, figură a muzicii, vedetă neconfecționată e chiar un mare eveniment monden. Real. Natural. Să îți ajute Pronia să ne semnalezi încă 3-4 la fel... Țara are nevoie de români frumoși și deștepți. Desigur, cu acordul soțului... doamnei. Că era să zic cu acordul părinților.
Mai ales al tatălui. Ins care te-a păzit, gardat, protejat la toate deplasările tale muzicale. Pe care-l găseam mereu alături de tine. Discret. Cvasinevăzut. Și, uite ce bine a prins.
Căci, orice ar fi și s-ar spune, tu nu ești deloc din... alea. Se știu ele. Tu nu faci valuri, fițe, ifose și damphuri. Sau când o comiți, e reală. Uite, acum cu nașterea - ... cum ai zis că o cheamă?... - numitei Elena Carolina, roaba lui Dumnezeu și fiica lui Alex și a Alinei... Apropo de valuri, semnale, alarme și fițe, mi-a plăcut pictorialul cu tine borțoșică. Decent. Domestic. Creștinesc.
Unele poze parcă sunt icoane. Icoanele maternității... Sigur, când zic așa, "icoane", un procent grav din sensul cuvântului aparține și epocii pe care o trăim. A nu se pricepe stricto sensu, de unele persoane prea evlavioase, că aș confunda icoana de biserică - nu-i așa? - cu icoana (de fapt, "icon") limbajului electronic.
Da, scumpa mea! Repet, ești un model al zilelor noastre. Și, deși nu prea aș fi vrut să-l evoc și pe Alex - căci tu ești eroul, tu ai făcut fetița, el doar a conceput-o - dar mi-a plăcut teribil bucuria lui manifestă. Mi-au plăcut lacrimile lui de bucuria de a fi tată. Ai grijă să nu fie un tătic prea "bun" și permisiv că îți stică fetița... o răsfață prea tare. Mai bine lasă-l custode tot pe dl Sorescu, tatăl tău. Dumnealui știe cum să țină o fată din scurt. S-a văzut în chiar cazul fiicei sale...
George Stanca, pamflet
