Scrisorile lui Stanca: Rapid şi troika
M-am uitat de două ori - luni şi vineri - la Rapid. Echipa aia din Liga II… o ţineţi minte. Cu care ţineam şi eu. Unde am fost, în mai multe rânduri, PR. Încă din vremea deja regretatului George Copos.
Nu că nu aş mai ţine taman acum la bătrâneţe cu ea. Dar cu patronatul ăla ca balaurul cu trei capete, sau ca troika – el, Ea, fiul ei – e o echipă prea transparentă. Oricât de bine ar juca, i se cam vede falimentul. Nu mai vreau să aud de ei. Când vor pleca ăştia mă voi întoarce la eterna mea iubire - Rapid. Acum nu pot să mă ating de ea. E arestată…
Deşi, ceva e. Trupa arată ca încropită. Căci, din ea un rapidist vechi ca mine îi mai ştie pe Martin, Vasile şi cam atât. A, şi Drăghia. Politica înţeleaptă a conducerii superioare… se vede. Ba face egal luni. Parcă fu 1-1, nu mai reţin exact, cu Rapid CFR Suceava. Ba, vineri este alta, la Bacău. Glumind onomastic, ei cu Vraciu - Sacru, Drugă - Pungă şi noi cu un N’Koyi… făcurăm un 3-0. Scor lejer. Ori au fost ei prea slabi, ori giuleştenii prea buni… Nu ştiu încă. Oricum, la acest scor a contribuit esenţial Iulian Popa, cu două goluri. Băiat cu care se pare că Alexa n-are răbdare. Dane, ai răbdare, tutun îţi dau eu… Optimist fiind, mă interoghez pe mine însumi: ca şi-n cazul naţionalei, calificată la Euro, ce face Rapidul dacă revine în Liga I ? Trăieşte din drepturile tv?
Sau, vinde stadionul?
