Scrisorile lui Stanca: Dragă Nae Manea...
Este, negreşit, cea mai tristă scrisoare pe care trebuie să o scriu anul acesta.
Neputincioasă. Dureroasă. Adresată unuia dintre cei mai apropiaţi prieteni ai mei din fotbal. Tu, Nae Manea. Idolul Rapidului. Fotbalistul. Antrenorul. Conducătorul. Omul. Am încercat pe cât am putut să evit subiectul privind nemiloasa ta boală. Deşi am aflat din prima zi… În speranţa că lucrurile se vor ameliora. Şi, iată a venit ziua ta, Sf. Nicolae. A trecut ziua ta - pe cine să sun, să felicit? - şi ameliorarea nu mai vine… Vorbesc adesea cu Florin, fiul tău cel mare, care mă ţine la curent. Pe Vichi nu am curajul să o sun. Mi-aş aminti cum aţi fost voi la spital, la tata, sau tu, la funeraliile lui…şi ce ironie, amândoi l-am dus pe ultimul drum pe Nea Ion Costea vara trecută. Şi, ce să îi spui? Cum să o încurajezi? Ce minciuni frumoase să scorneşti ? Acum – dar când nu? - totul depinde de Domnul. Şi mie, şi apropiaţilor, familiei tale, nu ne-a rămas decât să ne rugăm.Nae Manea. Vesel. Ironic. Cu talentul şi cu dragostea de viaţă… Avem atâtea împreună încât azi, în noaptea asta spre luni, mi se perindă în minte ca un torent. Trebuie doar să ne rugăm pentru sănătatea ta. Şi, să nu ai grija Rapidului…care te-a chinuit poate cel mai mult. Mă gândeam deunăzi la destinul acestor echipe şi încep să cred că şi ele au o soartă. Precum oamenii. Argeş, Bacău, Vaslui, Timişoara, Bistriţa…şi apoi vin Dinamo, Petrolul, Ceahlăul, Braşovul, CFR Cluj. Noi, nu!Aşa precum Omul ajunge la un liman al vieţii de care nimeni niciodată n-a scăpat, tot aşa şi cluburile, trusturile, grupările au un destin. Implacabil. Ce este cert, rămâne doar faptul că ele nu dispar din memoria colectivă şi sunt adesea pomenite, evocate. Tot ca şi oamenii. Şi, că la colectivităţi mai există fie şi ”de doi bani, speranţă.” Ele pot reînvia. ”Redivivus”. Prin voinţa omului. Din păcate, omul nu mai poate reveni. El depinde de voinţa lui Dumnezeu. Care a lăsat legea vieţii şi a plecării din ea…Eu tot sper într-o ameliorare care să te ţină între noi mult şi bine. Aşa cum s-a întâmplat cu prietenul nostru Mircea. Azi, luni, 8 decembrie, la 5 dimineaţa, prietene, mă rog lui Dumnezeu să mai rămâi cu noi multă vreme.Fie voia Lui…
