Scrisorile lui Stanca: Dragă Ştefan Hruşcă,
Îți scriu acum, în miez de iarnă, fiindcă în miez de vară nu te-am mai prins prin țară. Îți scriu acum, cu ocazia sărbătorilor hibernale, fiindcă e vremea ta. E vreme de colindat.
Așa vor datinile, nu numai tu. Vezi, românu’ nu are datini de vară. Sau nu-s prea grupate la vreme de vară... Îți știu cântecele, colinzile, aproape toate la ”fibră”. Fiindcă, tu asta o știi, eu am fost în Maramureș dinainte de a apărea tu pe scenă. Ca un cunoscător, deci, spun că oricâte bășcălii s-ar face de către partea idioată a poporului romîn - căci fiecare norod are boii lui - tu ești cel mai mare și autentic colindător român. Asta și pentru că, poate, colinzile cele mai frumoase, explicite, dramatice, melodioase, se află la voi, în Maramureș. Chiar și colinzile tragice. ”La săvârșitu’ lumii//Or murit tăț’ oamini”, sau ”Fata bătrînă”, etc. Ești o enciclopedie vivantă a colindei din Maramureș. Ești o perlă rară. Așa cum Gheorghe Zamfir, dacă-l storci, din el curge folclor, nu sânge; Tudor Gheorghe emană, exultă poezie și cânt popular, Mitru Fărcaș - tot melosul ardelenesc de cânt și joc, Alexandru Mica, tot cântecul de veacuri al neamului ...sunteți câțiva în club... Tu ești cu ”corinda”. M-a durut când dincolo de calitatea muzicii și de mesajul ei divin, miștocarii locului din presă te-au ironizat că vii iarna, cânți colinde, iei banii și pleci în America. Invidia. Dacă plecai în Kârgâstan nu se luau de tine... La fel au făcut și cu Fuego, un solist care vrea să aspire tot parfumul muzicii românești cu o ardoare de sacrificiu. Uite că, acum, Paul Surugiu nu se reduce la ”Împodobește, mamă, bradul”, ci are multiple mijloace de identificare.
Oricum, tu pleci de fiecare Revelion acasă în SUA, dar asta nu contează. Am văzut, re-văzut și emisiunea ”Profesioniștii”, a Eugeniei Vodă. Fără să epatezi, ai arătat fredonând o parte din bagajul tău de colinde. Peste ele nu se mai poate nimic. Poate că, din când în când, este de evocat pionierul cenaclier al colidei maramurașene, regretatul Ion Zubașcu. Cel care a arătat păunescian și ferm că, da!, ”Colinda, se poate! ”
Îți scriu acum, era să uit, că fu ziua ta de naștere, Sf. Ștefan. La mulți ani!
