Scrisorile lui Stanca: Dragă Simona Halep,
Halepina tatii… că, așa-ți zicem la mine-n casă...vai, ce mă enerva belarusa aia! Un pachet de mușchi și de voință. Nu mi-aș dori să o cunosc nici măcar așa…ca om. Ca bărbat nici nu discut… Ce tare era.
Nu știu, să nu te superi, dar cred că ploaia a venit benefic pentru tine la acest meci. Parcă te-a udat la rădăcină. Nu? Ai crescut, te-ai umflat în forță, inteligență, abilitate, rapiditate. Te-ai umflat în pene și i-ai turtit mecla, cum se zice prin diverse cartiere valahe… Sincer, la reluare era să nu te recunosc.
Dar, uite că nu ești guvernată mereu de aceleași legi, Halepina tatii! Căci, cu Pennetta, după cum a început meciul cu totul în favoarea ei, zău că așteptam, tot așteptam ploaia. Și ploaia n-a venit! A venit o înfrângere într-o oră fără un minut. Cam nasol, mă! După ce a câștigat, se bucura de parcă-l bătuse pe Djokovic cu paru, așa sărea-n sus. Tu ai avut tăria și demnitatea să o îmbrățișezi. Bravo… ”C-așa-i în tenis!”, cum suna adagiul unui machedon celebru…și iubit de noi ca și tine: Caragiu. Dar lasă, nu te-ntrista. Fiindcă tu ai avantajul vârstei. O mai prinzi tu și o cocoșezi. Totul e ca norocul să te pună cu ea în aceeași situație tenisistică. Să fie la un turneu mare, cu premii grase, și tot în semifinale. Așa vreau, nu să o asculți cu urechea în turul unu al unui turneu minor… Vine vremea! Consolarea e tristă. Uite că pierdu și Serena.Teoretic puteai să câștigi turneul. Practic, nu! Dar nu pricep de ce erai moale. Absenteistă. Parcă dăduseră ăia cu ceva praf de romantism prin aer. Visătoare. Apatică. Greșeai. Gafai. Blufai. Unde erai? Unde erai? Eu nu am văzut un meci de-al tău mai urât. Nu erai tu. Ce ți-au pus în ceai? Cum să te bată pe tine o fată de 33 de ani? La valoarea ta, zic. Că doar nu cred că eu, care am mai mult decât ea, te-aș bate la tenis…
Am auzit că iar vrei să schimbi antrenorul. Probabil, fiindcă ai pierdut și e din vina lui, sau crezi tu că e așa…Dă-i afară, Halepina! Tu-i plătești. Cum dracu să-i dai bani unuia care te-nvață să pierzi un meci? Eu chiar ți-aș sugera să faci ca marele chitarist american Joe Bonamassa. Care-și schimbă chitara după fiecare cântec. Du pă fie ca re cân tec!!! Pricepi? Ia-ți și tu un antrenor pe turneu și gata.
Eu, oricum, țin cu tine… Halepina tatii!
George Stanca, pamflet
