Scrisorile lui Stanca: Dragă Roxana Vancea,
Am pățit-o și eu cu una ca tine, adică plină de umor sexual. Aveam o emisiune tv. Invitata mea - nu dau nume, persoană importantă, ”becheră” - avea o rochie extrem de scurtă. La un moment dat i-am spus: draga mea, ai grijă cum stai pe fotoliu, ți se cam văd chiloții ăia negri. Care, chiloți, că n-am!, a fost replica ei debordând de nonșalanță feciorelnică. Tu fuseși chiar invers - ai avut grijă să se vadă tot, dar să recunoști post-factum. Căci, nu cred că la frumusețea aia de nuntă a Andei Adam - deja clasată ca nunta anului, zic eu prematur - a avut cineva tupeul să te întrebe dacă ți-ai pus vreo cârpă, o tangă ceva pe ”bijuteriile” tale... Chestie de gust. Și de rezon.
Nu mă iau de faptul în sine că ai îndrăznit să faci asta. Ci, de altceva. Tu ai abordat această toaletă ”discretă” sub alibiul că ”așa cerea ținuta”. Apropo, e o idee: să te invităm și noi o dată pe la noi, cerându-ți ca ținuta să fie obligatorie … ca la nunta Andei. La o ceremonie, orice femeie vrea să epateze, asta se știe. Și să-și etaleze ce are mai frumos, mai de preț. Se știe. Păi asta ai tu mai de Doamne-ajută? Cu asta ieși pe piață? Doar atât? O, nu te anchieta, e doar o întrebare retorică! Fiindcă, știu, tu ai venit cu marea crăpătură a rochiei dusă până sus la șold, ca să-ți etalezi un interesant și monumental tatuaj de pe pulpă. Un ”ochișor”. Cam bazedovian. Și, cu această ocazie, ce ai spus tu, dacă tot se va ajunge aici cu privirile, de ce să nu adaug eu un bonus? Și iată că, finalmente, ”bonusul” a biruit. Deși mic și discret ca un beculeț de frigider el a atras atenția. A dominat asistența.
Din nefericire constat că nu te onorează prea tare gestul, deoarece concomitent ai comis o impolitețe. Ca domnișoară de onoare nu aveai dreptul moral să eclipsezi mireasa. Să atragi ostentativ atenția asupra ta…sau a alunițelor tale. Și, în ultimă instanță, te-ai pus singură într-o mare dificultate. Care ține până la fine de imaginația dumitale. Căci, dacă până și cronicarul a spus că erai într-o ținută ”incredibil de sexy”, mă întreb deloc retoric: la următoarea ocazie ce ai să ne mai arăți? Tot…aia?
Aștept cu indrituită și neostoită nerăbdare…
George Stanca, pamflet
