Dragă Marius Şumudică
Ești cel mai controversat personaj contemporan din plicticosul fotbal românesc. Tu dai zilele astea culoarea și farmecul fotbalului. Din păcate, nu ca artă sportivă, ci ca o artă a conversației, a polemicii, a spectacolului extra-fotbal.
Dai o specie elegantă: un farmec de sufragerie. Practic, tu ai mutat marile manifestări monologate ale lui Gigi Becali în sufragerie. Sau în salon, cum se spunea cuconește. La polemici cordiale, vorba lui Octavian Paler. (Excepție, chestia cu degețelul...) Dar, gata, încet, să nu ajungem până la Bergson și Habermans și să o dăm în bară! Căci, dincolo de simpatiile mele manifestate față de puiul de rapidist care ești, oriunde te-ai afla, mă bucură suculența și sportivitatea pătimașă, ades paradoxală, a ieșirilor tale publice. Păstrând, totuși, anumite proporții, pe unele laturi ai început să capeți umorul și ironia aidoma unui mare spirit dintre antrenorii de fotbal - Nea Titi Teașcă. Ba, la rezultate imediate îi ești statistic superior. Boala lui grea era aranjatul confortului jucătorilor. Baza sportivă. Condițiile. Las’ că pe unde a fost a părăsit cu scandal echipe, cu care cei ce l-au urmat au avut de câștigat, i-a făcut mari... Îmi place la tine detașarea cu care abordezi ideea de campionat. Nu știu câte procente din miserupismul tău există real, dar joci tare. Îți ironizezi cu lejeritate adversarii. Uite, Reghe e foarte atent la mișcările tale și le traduce ca înșelătoare. Dar, e de datoria lui, că-i băiat deștept, să te citească, și cu atenție încă, Maestre al disimulării.
Tocmai de aceea, eu unul, care ca rapidist am ales Astra, fiincă ești tu acolo, cu Dani Coman președinte, Nico și Ioniță ”Bulgaru” în teren și cu speranța unei contopiri, vis mai vechi a dlui Niculae, dar... eu, zic, aș fi poate mai bucuros decât mulți dacă ai lua campionatul. Oricum, după părerea mea, ești antrenorul acestei ediții, chiar dacă la concurență cu Edi Iordănescu... Fiindcă, tu Șumi, ca și el, dar tu, tu vezi fotbalui așa cum e. Și joc, și interes. Joc pentru plăcerea omului, interes pe bani puțini. Așa cum era odată el, fotbalul din copilărie. Frumos și dezinteresat. Cu niște rivalități romantice. Cu scandări decente azi abia întâlnite la copiii încă necordiți, nepervertiți la rele. Gen ”Nu vă supărați pe noi/Că am fost mai buni ca voi!”. Sau, ”Hai Rapidu’, hai Realu’/ ...și Dinamo – papagalu’ !” Azi bietul papagalu’ s-a metamorfozat direct în... muie !
Bravo, Șumi! Rămâi ce ești... un campion! La fotbal, vorbă și verb...
