Scrisorile lui Stanca: Dragă Marius Moga
Ai devenit tată. Felicitări! De acum să te vedem. E simplu să faci copii. Pac-pac!, vorba unui miliardar tragi-comic. Acu’ începe greul: să-i crești! Nu e deloc ușor să fii tată, tată! Să vezi tu când ai filmare mâine, ți-au rămas câteva ore de somn și deodată se despică bezna ca-n filmele gotice. Cu acute multe. Ca o soprană de coloratură cu plămânii mari.
Mai dormi dacă poți. Bietul prunc, țipă toată noaptea din ceva ce tu nu știi. Și nici el, analfa-bietul, nu se poate exprima. Urlă. Abia atunci ești tată. Iar, dacă zici că nu-i nimic, are bonă, stă cineva cu ea, atunci nu ești tată. Ești doar purtător de sămânță. Se poate și așa. Dar, repet - dintr-o plăcut-chinuitoare dublă experiență - nici nu-ți dai seama cât aprofundezi relația primară, energetică zis, cu pruncul. Cât te apropie structural și intimal de el/ea acele nopți de veghe. Așa că, te sfătuiesc, chiar cu unele sacrificii de carieră, să nu fii tată cu procură! Nu lăsa pe alții. Vine un moment când, tot așa, neglijat, copilul nu se va mai apropia niciodată de tine. Va fi monstruos și te întrebi ce l-a făcut pe monstru, pe monstrul de lângă tine? Îl pierzi irecuperabil... Mii sunt cazurile sociale în care părinți nesăbuiți, avizi de bani, au neglijat până la schimonoseală copilul. Iar acesta, mare fiind, nu mai poate fi recâștigat... Un prim pas sănătos l-ați făcut, tu și superba ta soție. V-ați protejat copila și propria imagine de zgomotele mediatizării, de larma deșertăciunii. Tu ai știut - ești experimentat - a fenta presa și să vă savurați în liniște bucuria. Îmi aduc aminte cu plăcere că Benone Sinulescu s-a căsătorit cu scumpa lui Elena într-o discreție totală. Marți, doi martori: subsemnatul și o vecină... Foamea asta după publicitate afectează un copil. Am păstorit multe cazuri din astea, crede-mă. Și ți le spun fiindcă, ai observat sau nu, îmi ești tare simpatic... Apoi, cu tot gradul tău de vedetism profesional ești eminamente discret. Ai redovedit-o cu botezul. Dar, nu ești un introvertit. Ai bunu-simțu’ ardelenesc. Pe care supraponderalul fost coleg Brenciu credea că-l strivește și de fapt lucrurile stăteau pe dos.
Să-ți trăiască fata! Să crească mare! Frumoasă ca mama. Talentată ca tata...
