Scrisorile lui Stanca: Dragă Gheorghe Zamfir,
Nu mă laud că aș fi prietenul tău sau că am fi cunoștințe de 42 de ani. Dar așa e. Îmi amintesc prima vizită pe când stăteai pe malul Dâmboviței, lângă Hotel Tranzit. O garsonieră la etajul 6, dacă nu mă-nșel. De atunci, 1974, când explodai ca super-vedetă mondială, meritai un palat. Pe care nu ți l-a dat nimeni niciodată.
Popor ingrat. Cu șefi mereu corupți, ingrați. Te-ai așezat recent și relativ tardiv la casa ta. Unde e frumos, superb. Mai ales că ai acolo un suflet-pereche. Cum spuneam, te cunosc bine, dar niciodată nu te-am văzut atât de senin, de calin - și...canin- ca acum. De ”vină” e Nicoleta. Nu mă uit ca alții la diferența de vârstă. Nu se vede! Nu se simte. O pereche unică. Energia, frumusețea, echilibrul degajate de Nicoleta, ardeleanca, sunt fabuloase. Aș crede că Dumnezeu ți-a ținut-o ascunsă ani de zile, ca să ți-o arate abia acum. La o vârstă, zis, înaintată. Fiindcă, Gheorghe, muritorii se uită, se zgâiesc, se miră de vârsta ta. Niște orbi. Nu văd, nu simt că tu ai vârstă.Tu te-ai născut și vei rămâne nemuritor. Păcat că uneori te-ai amestecat...cu oamenii. Cu imperfecțiunea. De câte ori am fost la voi acasă, la masă, la un un vin ca lumea și la muzică, ai improvizat, mi-ai expus noile tale lucrări, a fost o sărbătoare zeiască. Cu un zeu de rădăcini române. Greu de explicat miticilor ce e asta. Ce, Cine ești? Ce valoare ai? Nicoleta, repet, e trimisă să te ducă la o sută de ani, Uriașule !
Ce regret eu, e că uneori viața te duce și prin noroaie... dacă vrei omletă, trebuie să spargi ouăle... Divorțul tău, șicanele, nepotrivirea, isteria, magia neagră și toate ciudățeniile vechiului mariaj... nu cred că, totuși, te-au murdărit. Arta ta, geniul tău te fac intangibil. Nu, nu m-am supărat prea tare pe tine că nu m-ai invitat la cununie, nici că nu mi-ai spus. De vreme ce a fost discretă. Mi-a ajuns într-o viață printre staruri să asist la cununia secretă a lui Benone cu draga lui Elena... Benone prietenul tău vechi, colegul tău de internat... Mi-ajunge. Nici la eventuala nuntă să nu mă chemi! Formalități omenești...Privindu-le, iată că nu pot fi doar jurnalist, ci vechiul tău prieten. Care vă sărută pe obraji, urându-vă, nu casă de piatră ci... Palat de granit! ... Nemuritorul cel Uriaș și Prințesa de la Cib. Iată, un basm real...
