Scrisorile lui Stanca: Dragă Costel Gâlcă,
Nu știu alții cum sunt, dar eu, duminică seara la meciul tău, al lui Espanyol, cu marea Real Madrid, am tremurat ca varga. Ba, am intuit rezultatul nenorocit. Nu sunt, nu am fost măcar o oră stelist; nu sunt amic cu tine, nici nu ne cunoaștem. Dar, îți jur că nu am mai așteptat finalul. La 6-0 am închis.
Totuși, sunt român. Nu știu să te fi apreciat vreodată ca jucător sau ca antrenor, or să te fi înjurat; nu am nimic comun cu tine decât oltemismul meu patern. Ba, ai mai fost și stelist… Deci, mare lucru sentimental nu am cu tine. Dar, ca român e altceva. Ești din neamul meu, cum să nu mă doară? Tu care ești sigurul antrenor la un club dintre cele mai mari campionate ale lumii, cum să nu te simpatizez cu mândrie chiar. De asta am suferit sincer duminică. Am avut o răbdare cinică, de autoflagelat. La 3-0 pentru Real puteam să închid, să mă uit la Inter sau la PSG, la Ibra … dar nu!, eu am tot sperat. Nu neapărat să egalezi sau să bați, ci doar să văd ceva dacă nu victorios, măcar memorabil. Și, am văzut la Arlauskis, la faza aia care l-a consacrat ca libero de moment, drăguță, amuzantă și remarcabilă… Pe filosofia lui Rică Răducanu. “Tăticu’, măcar să arăți ceva, să nu zică ăia că au dat banu’ degeaba... Arla, pentru mine, și el tot un fel de român. A intrat în fotbalul mare printr-o poartă românească. Cum era și portarul Sevilliei, Beto. Deși lumea se întreabă, ca și mine, de ce l-ai pus pe Arla în poartă, când știai că o să ia un sac de goluri? Ca să-l faci de râs, să-l menajezi pe titular sau să-l călești pe Arla? Căci, de când ai rămas fără singurul tupeist din atac, Caisedo, apoi și fără Moreno, ce puteai să faci? Uite și tu ce înseamnă Pronia. Două autogoluri și două goluri din ofasaid peste toate cele… Câte bube rele, în curu’ babii mele!..., ăsta ești tu cu Espanyol. Sper că patronii chinezi înțeleg că neputința ta trece prin buzunarul lor și nu invers. Tu lucrezi cu marfa clientului, dar cine te-a pus să accepți un post atât de riscant la urma-urmei? Poate, dă Domnul să ieși din clinciul ăsta, deși nu văd cum. Oricum, noi românii, măcar cei ca mine, îți ținem pumnii. Căci contrazicându-l pe marele Poet …”minuni pe vremea asta/eu văd a se mai face…
