Scrisorile lui Stanca: Dragă Adrian Năstase,
Chiar dacă s-a consumat data zilei tale de naştere, 22 iunie, ţin să te felicit cu acest prilej şi să-ţi doresc ceea ce-ţi doreşti tu însuţi, ţie. Probabil, libertate… Şi evit astfel să-ţi spun simplu un ”la muţi ani”, expresie ce produce efecte ilare privind condiţia ta actuală.
Îţi doresc doar: mulţi ani de viaţă! Mai ales că observ cu stupoare unele concidenţele din viaţa ta juridică.
Adversarii tăi încearcă să-ţi mai facă un cadou de ziua ta, precum a fost cel de Botezul Domnului. Să mai adauge ceva la detenţie. Mă gândesc cu oarecare temere şi delicateţe, chiar, ce fel de urare ţi-ar putea face de ziua ta un om, un ins ca mine, când tu te afli unde te afli, fără a da naştere unor interpretări nedorite şi, eventual, nesincere. Nu e cazul meu.
De fapt, ce înseamnă o urare decât în cel mai fericit caz o aspiraţie, un deziderat şi deloc - din păcate pentru intenţiile mele - o realitate posibilă… Nu pot decât să mă resemnez cu o realitate dură şi să reflectez.
Căci, dacă aş putea conversa cu tine, fie şi sub forma unui interviu de presă, nu aş pune decât o întrebare deloc stufoasă: ce zici de scandalul politic cel mai recent şi cel mai mare? Are el vreo legătură cu starea ta de acum? Probabil că, ai să spui, Dumnezeu îţi împlineşte rugăciunile tale şi ale familiei, cele mai absconse.
Anume, să-i dea duşmanului tot ce ţi-a dat şi el ţie. Dar, dă-mi voie să mă îndoiesc că tu poţi gândi în termeni atât de simplişti.
Deşi simplitatea, fie că ea ţine oarecum de vulg, de ”populime”, e calea Proniei. Ea este ce este. Fără figuri de stil. Tu, fire generoasă, superioară, cred că nutreşti aceste gânduri doar într-un mic cotlon al tău. Dar ele nu se acordă cu firea ta… Pe scurt, zilele astea, punctul tău generic de vedere şi al partizanilor tăi spune că, în fine, Dumnezeu există! A văzut! Şi a început judecata Sa…
Restul, tot de El depinde…
George Stanca, pamflet
