In memoriam Lucreţia Ciobanu
Contemporană cu Maria Tănase, Ioana Radu, Ion Cristoreanu, Ion Luican, Dan Moisescu; credincioasă până la moarte zonei folclorice aparținând Mărginimii Sibiului, în repertoriu - jieneștile -, cea numită ”Doamna Munților” a urcat la ceruri după 90 de ani și 11 luni… Repertoriul ei, inspirat din viața ciobanilor, poate rămâne ca o cicatrice pe încercatul folclor autentic românesc.
Este istorie. Și școală. ”Școala Lucreția Ciobanu”…O pleiadă mare de soliști i-au preluat cântecele ca pe niște coliere de aur. Pentru caratele lor. Pentru puritatea lor. Vedeți, solista culegea din munte, de la ciobani. Care nu aveau la ei decât un fluier și nici o înfluență, decât natura înconjurătoare.Virginitate folclorică… Maneliștii și lăutarii de prost gust care intoxică folclorul, coropișnițele, lipseau din munte. De aceea, melodiile sunt limpezi românești ca apa de izvor. Mult rău fac paraziții ăștia. Vezi cazul tragic al tragicului ”Cântec de cătănie”- Leșe, ajuns pe gura acestor bandiți folclorici ”La birtuțu din pădure//”(Eu beau vin și mănânc mure…!!!). Constipa-li-s-ar creierii!
Repertoriul Lucreției, sper, va fi ferit de asemenea jignitoare ingerințe. Nu de alta, dar îl vor apăra ciobanii sibieni. Cu bâtele…
Am văzut în mai multe rânduri cât e o iubesc ciobanii pe Lucreția lor. Fiindcă, nu o dată, am fost la Vaideeni, la “Învârtita Dorului”. De unde nu lipseau Mariana Anghel sau Nineta Popa, care cântau numai din Lucreția. Alături de eruditul folcloric Vartolomei Todeci, un uriaș ferment al zonei, cu corul de fluierași, culegerile de folclor, de altfel, autor anonim al multor versuri din cântecele Lucreției. Sau, am fost la serbările din Mărginime. Jina, Săliște, Tilișca. Orlat unde stă unul dintre cei mai polivalenți artiști, vocal- poli instrumental, Sergiu ”Babu” Cipariu. Aici, idolul ”poporului din Mărginime” este Lucreția.
…”Ia uitați-vă feciori”, ”Ridică-te, negură”…cântece care vor dăinui, din păcate, atât cât va mai fi meseria de cioban. Și ea, pe cale de dispariție, degradare.
Plecarea Lucreției, ”Alteța jieneștilor”, e durerosul preludiu al unui sfârșit… Rămân cântecele și silueta ei dreaptă, țanțoșă. Cu o mândrie verticală ca semeția munților…
Lucreția Ciobanu - o stâncă sfidând vânturile de sus cu cântecele sale…
