In memoriam Aurelian Preda
A ajuns să i se facă de 40 de zile de la plecarea sa dintre noi... Nu am aflat azi despre dispariţia acestui solist firav, blând şi tânăr - avea doar 45 de ani - cu înfăţişare angelică sau chiar de sfânt-tânăr.
Avea în el o fragilitate care parcă prevestea nenorocirea de a zăbovi prea puţin pe lumea asta. De altfel, a fost adesea încercat de Pronie cu destule necazuri chiar şi cu o moarte clinică. Căci, părea, chiar era un ins blând, blând de tot şi plăcut privirii şi ascultării. Prezenţa lui avea ceva religios, ceva mistic. Avea o carismă blândă, catifelată, repet, una de sfânt, de prezenţă cerească pe pământ.
Cei care se pricep i-au citit aura, carisma. Şi l-au solicitat pe măsură. Devenise deja o vedetă cunoscută şi re-cunoscută. Solist, prezentator, realizator. Şi totul făcut cu suflet şi dăruire care i-au adus o surprinzătoare popularitate. Ca atare, foarte iubit de oameni. Nu ştiu nu zic ”lume”, căci, parcă atunci când zici ”oameni” vezi ceva concret; ”lume” e prea abstract...
Un solist, artist harnic, îl vedeai des pe posturile specializate. Mai ales ETNO. Se agita pozitiv şi deloc artificial, plictisitor, enervant precum alţi băgăreţi voluntari din folclor sau din muzică populară. Era deschis, avea o privire calmă, şi o sinceritate nedisimulată. Şi mai creştea şi trei copii...
De ce am aşteptat atâtea zile fără a scrie nimic despre acest mare solist. Popular aş spune mai corect. Dacă vă amintiţi eram toţi sastisiţi şi chiar demoralizaţi de o serie de plecări neaşteptate, nedorite, Gyuri, Papaiani - e drept, artişti din diverse domenii - încât se crease o psihoză ce ameninţa să fie naţională.... Deloc sănătoasă. Nu trebuia amplificată... Mai ales constat, mai mult simbolic, vorbele oricând ar fi spuse despre un răposat nu-l mai pot aduce înapoi. Ele pot eventual atrofia, înmuia durerea apropiaţilor, a familiei. Iată că presa încă mai urmăreşte destinul fetiţei sale care-i urmează cariera şi încă faptele trăitorilor prietenilor, admiratorilor lui făcute întru pomenire. Întru veşnica lui Pomenire. Lucrare de care am vrut a ne învrednici şi noi...
