Memento Mori - Arsenie Boca
Recent au trecut 106 ani de la naștere… Deși, poate că se mai nevoiește pe undeva prin codri… Am stat/ lucrat un timp prin ”însorita Italie”( cel mai comun adjectiv, aici cu sens ironic...). Secolul trecut. În anii 199… Mi se invederau în ”Bella Italia”, în acel capitalism încă pur, neglobalizat, lucruri ciudate și minunate. Ca oricărui străin venit dintr-o dictatură comunistă.
Amintiți-vă, voi nostalgici ceaușiști, de iernile cumplite și de cinismu-i tutelar gen ”am mai pus o haină pe noi…” Una dintre acele ciudățenii italienești - des întâlnite la chioșcurile de ziare, librării, obiective turistice, spirituale, religioase - consta în tot felul de gadgeturi: fotografii, broșuri, amulete, tricouri, cruci etc… cu un călugăr numit Padre Pio. “Unul dintre cei mai cunoscuți sfinți creștini ai secolului XX, atât datorită stigmatelor cât și datorită anumitor minuni cum ar fi levitația, despre care se spune că le-ar fi experimentat. 25 mai 1887 - 23 sept. 1968”, Wikipedia.
Deși dispărut din 1968, Padre Pio umple spațiul spiritual al Italiei. Mă întrebam pe vremurile acelea, cum am putea avea și noi un Padre Pio. Patriarhul de atunci, contestat de credincioși și acuzat de colaboraționism? Deși - nu-i scuz zelul - peste tot biserica ortodoxă are cutumă respectul, chiar obediența față de putere? Cine? Vreun călugăr cu barba cât istoria, nevoit prin pustietatea munților, ascet și apolitic? Cine? Mă întrebam. Și, iată că Dumneazeu ni l-a dat pe Părintele Arsenie Boca. Împotivitor, ”protivnic”, al ateismului comunist; cititor, nu ghicitor, în sufletele și faptele oamenilor; vindecător; făcător de minuni în sensul rar, nu cu excrocheriile de tip ”la mănăstirea X din Teleorman 42 de icoane au plâns…” (unde o fi dispărut râul de lacrimi…?). Arsenie Boca. Un ”dumnezeu-executiv”. Arsenie Boca, poate singura figură în care mai crede acest popor la vremea în care miturile false ale Serviciilor apar prefabricate pe tv, direct din laboratoarele otrăvite ale ex -Secu ? Popularitatea lui e uriașă. E ”cel mai…”. Un nou Iisus Hristos pe pământ românesc. Om și Sfânt… deși încă nu e sfânt și aici se răs-vede securismul acoperit de altare…
Aș afirma, fără exces de misticism, că eroul fundamental al unei Românii post-‘89 este neîndoios Arsenie Boca. Singura figură de Om și Sfânt în care românul, obidit de politruci și securiști, crede cu tărie. Să ne rugăm, închinăm şi lui…
