Dragă Rapid,
Se zice că ești în faliment. Că s-a terminat cu tine. Oricum, de la plecarea lui Copos stai cu sabia lui Damocles deasupra capului. Nu te îngrop, nu-ți cânt nici un prohod. Tu ești viu, nu ai cum să mori. Ești un suflet mare ce adună sute, mii de suflete. Români, ceferiști, rapidiști. Tu nu mai ești de mult numai o stare de spirit, ești o stare de fapt: nesiguranța.
Falimentul tău, coroborat cu tot ce se petrece în țara asta devorată de cancerul corupției, de metastaza escrocheriilor naționale, arată cum e, de fapt, țara asta. Și ea pe faliment. Iar nu Rapidul, o comunitate de fani. Nu arunc cu vorbe rele în Țară, se vede cu ochiul liber: ţara se duce la faliment. Nu mă încălzește explicația asta, nici nu o doresc.
Dar cine să vină să te ia? Cine să dea banii? Cine e miliardarul inconștient și sinucigaș? Partea ciudată e că toți cei care te-au luat, unii de suflet, rapidiști adevărați, Cristea - Zamfir; alții, familia Moraru, ca afacere - auzi tu, Rapid afacere! - nu au mare vină. Tu ai microbul pieirii în tine de mult, ai o boală ascunsă. Copos, când a descoperit asta, a vrut să scape de tine ca de-o ciumă. Da! El avea dreptatea lui. Ești un morman de necazuri ascunse și nu pricep de unde vine blestemul. Noi nu am luat jucători cu arcanul, nu am decis campioane, nu am nenorocit oameni. Doamne! Am băgat în B Poli Timișoara, dar am rămas prieteni, ”Poli și Rapid// Se iubesc la infinit!”
A fost corectitudine. Cinste. De unde, bre, blestemele, belelele astea? Cum zicem că am scăpat, mai vine un necaz… Cine mama dracu’ o fi ăla care stă la pândă și, când ne e bine, ne mai trage una?! Uite, na!, știrea despre faliment vine taman cu promovarea în prima Ligă…Trăsni-i-ar!
Văd că, totuși, conducerea ta ne mai dă speranțe. Dinu le știe. Sper că așa-zisul faliment să fie doar o etapă. Nu e de natură să îngrijoreze, zic ei, mai e timp, mai sunt soluții… Așa să fie! Îmi leg speranțele ca înecatul de un pai…
Și, dacă nu-i așa? O luăm de la zero ? Din Liga a 4-a? Așa cum ar trebui să facă și Țara asta: să se-ntoarcă la Burebista? Să ne purificăm prin penitență. Și, când ne vom întoarce, cine ne mai știe. Se vor risipi toți. Căci. Deși pentru mine, «Dacă Rapid nu e, nimic nu e»... știu că o să plec din lumea asta și nu vreau să te iau cu mine, Rapidul meu drag…
