Dragă Ovidiu Anton,
Ți s-a dus Eurovisionul. Asta e să te naști într-o țară ca asta, handicapat din naștere. Să pornești de la înjosire “...Mândria de a fi român”... Te piși pe ea. Umilința!!! de a fi român! Corect, ”Mândria de a FI FOST român”.
De a avea valori ca Paulescu, Brâncuși, Iorga, Enescu, Cioran, Eliade, I.Basgan, Ionesco. Să mai adaug Iolanda Balaș, Viscopoleanu, Lia Manoliu, Patzaichin, Nadia, Năstase, Țiriac, Handbal ’70 cu Gațu, Oțelea? Și, la ce ne folosește? Nu-i nici d-un colac cu mac. Am o listă neagră făcută doar de câteva luni. Catastrofală. A fi român? Blestem. E pe georgestanca.ro. O vezi și te faci mic-mic, cât o puță de furnic. Popor umil.”Umiliți și obidiți”. E greu, nene, cocoșat ”supt vremi”?
Cine ne face asta? Doar marile concerne, multinaționalele ca alibi al fostului imperialism? Vinovații suntem numai noi! Cu lașitatea. Cupiditatea tolerată unora. Criminalitatea altora - vezi cazul ”Dezinfectanții”. Criza derizorie a unor anonimi - vezi cazul «Clipul ”Catedrala…”»
La tine, destinul a fost de o duritate perfectă. Un cinism estetic. Ai câștigat un concurs Național mare, greu… care ți s-a furat. Vinovații. Se știu. În istoria TVR. Cea mai nepotistă întreprindere parazitară de stat. Stufoasă. Copulată de toți derbedeii politruci cu sexu-ndoit… Puturoasă. Acolo, doar corifeii, vechii redactori-vedete autentice, fostul ”Cultural” și ”Știrile” sunt vii. Restul, mortificație. Răpciugă. Rugină. Calcinație… Momâi vivante. Care trebuie să NE facă educație. Să țină - i-auzi! - elementul națioanal asaltat de manelisme și de subcultură. Să ne apere de mareea prostului gust. Cine?
Ești o mare victimă, Ovidiu. Iluzii pierdute, vise călcate-n picioare de primii și ultimii vinovați-tvr; politrucii carnivori și agresivi de președinți ai TVR. Și un președinte de țară atât de neutru, că nu se bagă nici în treburile lui interne…
Consolați-vă, băieți! Copii! Tineri! N-aveți vreo vină. Dar adunați-vă odată! Terminați cu politrucii ofiliți! Ați mai avut ocazia și v-au păcălit... Dă-le, Ovi, măcar un imn tinerilor dezamăgiți, Un marș. Un ”We shall overcame” românesc! Căci nu credeam să ajungem vreodată, din nou, la ceea ce cu alte sensuri, naiv-manipulatul poet Nicolae Labiș numea Lupta cu inerția! Neo-inerția politrucă.
E treaba voastră de-acum. Noi am făcut o Revoluție. Nepăzită…
