Dragă Lidia Buble,
Nu pot spune că sunt un fan de-al tău, dar nu reneg șansa de a deveni. Mi-am ținut departe curiozitatea față de muzica ta, din cauza celebrei tale iubiri. Care a beneficiat de o publicitate deloc atractivă pentru subsemnatul. Agresivă.
Crescut între vedete autentice, subsemnatul nu se mai dă pe spate după vedetele artificiale, mucavalistice. Construite din scandaluri, zorzoane existențiale sau dulcegării pentru onan-fan-cluburi... fără pic de voce-talent, chemare.
Când am auzit oribilitatea ce ți s-a întâmplat recent la Mizil - să fii scoasă de pe scenă din demența unui spectator dezaxat - deci tot un scandal, dar nu contrafăcut, ci real - am devenit curios. Și, mai întâi, ți-am urmărit producțiile pe Youtube. “Ia să vedem, domnule, de ce e în stare celebra iubită a celebrului teletip matinal?”. Așa am ajuns la aserțiunea din deschiderea acestui material. Clar, nu te bazezi numai pe publicitatea ce-ți iese, pică din relația amoroasă cu teletipu. Hotărât. Ai talent! Ești bună în meseria de solist pop. Indubitabil.
Și, de aici, îmi vine un soi de indignare pentru umilința pe care o solistă de-a noastră, talentată, dotată, frumoasă, elegantă, ne-epatantă, bref!: o femeie, o Doamnă - de tine zic... - să fie alungată din scenă cu legume și fructe. Și asta, o comite un ”specimen”, (citește ”diliu”). Iar, o sală-ntreagă nu-l ia cu ”huo!”. Presa face o trimitere la un fost primar al Mizilului - unde s-a petrecut urâțenia - care, citez,”lansase vorba că este un oraş bolnav de SIDA, ca să îl poată declara zonă defavorizată. În urma acestui eveniment neplăcut sigur va fi catalogat ca un oraş majoritar ţigănesc”.
Nimic mai fals. Cunosc alt Mizil. Opus. Real. Cultural. Și nu de ieri. Găzduiește de ani buni unul dintre cele mai serioase și ”grele” intelectualmente festivaluri de poezie și epigramă din țară. Cu prezențe de academicieni, oameni de spirit din țară și din cealaltă Românie zisă Riepublika Moldova. Crede-mă, e o mândrie românească, acest ”Romeo și Julieta la Mizil”. O frumoasă, delicată cicatrice a urbei... Ținute de directorul liceului și profu’ de română.
Lidia, abia am sosit dintr-o țară. Din Vest. Comparam. Ei și noi. Stăm ceva mai bine, ziceam. Acest detaliu rușinos ne trage-n jos. Pare insignifiant. Și nu e. Păcat. Regretabilă întâmplare. Izolată. Fiindcă, dincolo de multe ironii istorice, Mizilul e un oraș civilizat. Și, cultural... Înjur-o pe mangafaua, ”specimenul” care te-a umilit, strivește-o cu disprețu-ți.
IartăMizilul...
