Dragă Ion Ţiriac,

Mă bucură faptul că un om de valoarea dumneavoastră și–a expus punctul de vedere public. Și chiar ați contrazis punctul oficial de vedere, pro-prezidențial, al tv gazdă. Ați comis-o fără teamă de consecințe. Și, mă rog, care ar fi putut fi ele pentru un om ca dvs?

Că banii nu vi-i ia nimeni pentru asta, iar în ceeace privește popularitatea sunteți deja pe un soclu definitiv, încât să nu-l dărâme nici un mucos lozicar și soros-mercenar, or fo’ actriță disperată-n criză de adropublic... Vi se cam rupe. Dar cum să le răspundeți dvs – că asta m-a frapat la discurs - marilor oameni ai lumii când vă întreabă ce e în România unde strada, în numele ”democrației”, cere demisia unui guvern pus legal, iar Președintele-i moțu sediționarilor? 

Ar trebui să ieșiți mai des în public cu astfel de discursuri. Căci lumea vă crede. Vă consideră un român adevărat. Că Ion Țiriac putea să rămână de tânăr în Occident și să se facă miliardar tot așa cum este și a rămas acasă…Un om de succes. Autoritar. Serios. Cumpătat. Prin ‘90, chiar, am insinuat timid că puteți fi Președintele României. Am scris atunci un articol: ”Ion Tiriac - un om pentru liniștea noastră”… Dar am văzut, ulterior, nu vă interesează. Vocația bazală vă sunt afacerile. Iar cea ludică, sportul: tenis și hochei pe gheață. Părerile emise de domnia voastră îs clare, simple, fezabile. Mor, mă doare sufletul când văd cât de naiv este românul tânăr; cât de manipulat, înflăcărat de strâmbe idealuri; corupt fără să știe, chiar în lupta contra corupției… Deși are un exemplu flagrant, recentissim despre cum a picat idolul Nicușor Dan… 

Sigur, e normal să te revolte scăparea, eliberarea politrucilor, escrocilor care au furat averea țării,  dar tu, care invoci democrația violând-o, uiți că există legi… Apoi de ce nimeni de la vreo multinațională nu e-n atenția DNA?” Și, apropos, ce treabă au ambasadorul american, german, portorican… cu politica mea internă? Nici consilierii staliniști nu făceau așa. Dădeau cu pumnul în masă, trăgeau cu pistolul în tavan, dar nu la vedere. Cum un ambasador să mă critice pe mine la mine acasă?! Asta e teaba lui? Atunci, el e altceva… numai diplomat nu! Parcă văd că acum veți fi ca-n bancul ăla când rușii, bătuți la o întrecere auto cu americanii, au zis: ”Da, da’ voi, de ce omorâți negri?!”

Prostia mioritică va cârcoti și la dvs: ”Da’, matale de ce omori urși? ”