Dragă Gabriela Teodorescu,
Vorba ta, câtă lume te mai ştie, câtă lume te mai ţine minte, când ai dispărut de pe firmament încă din 1978. Până atunci, când ţi-ai depus actele de plecare definitivă în Italia, din ‘77, era normal să dispari ca solistă pop din toate cele oficiale. Radio, TV, concerte, turnee. Cântai solo şi cu ”Sincronul” lui Bebe Fugaru.
Aşa erau vremurile de libertate ”limitată”, alcătuită şi-nfometată. Dar fără politică… Ne aşteaptă vremuri tulburi cu noul preşedinte… nu, nu al nostru, care nu se amestecă nici în trebile interne, ci al SUA.
Ai dispărut, te-ai măritat cu un german, v-aţi aşezat în Italia, ţara tatălui tău, nu aveţi copii, ai rămas văduvă nu de mult, eşti ghid turistic, activitate fascinantă, zici, care-ţi ocupă viaţa. Ai venit acasă la noi, după atâta amar de vreme - 38 de ani - la invitaţia şi locaţia Corneliei Patrichi. Cu care te-ai văzut regulat în Italia, ea fiind adesea prin preajma fiului ei Alexandru. Unde, cu Cornel, veneau şi zăboveau multă vreme departe de intrigile mioritice, frământări şi de urâţenii artistice. Şi să lucreze cu copiii...ca profesori de dans şi balet.
Da, ai dreptate, puţină lume te mai ştie, fiindcă puţină lume, care mai trăieşte azi, te-a apucat… Mignonă, stilul neliniştită, temperamentală - aduceai cu Anda Călugăreanu, şi ea cu tine…Ai apărut spontan la o emisiune în direct, pe bune, cu Sincron. Erai elevă. Anul ’66. Ai venit cu tupeu din sală şi ai zis că vrei să cânţi şi tu. Dacă recunoşti, până şi acum, când ne-am văzut după atâta amar de ani, te-am întrebat dacă a fost un aranjament cu TVR sau a fost spontan. Fu, pe bune…! Ai cucerit sala şi prin tv şi publicul românesc… aşa ai ajuns consacrată. Ai în palmares şi un şlagăr de Gigi Grigoriu ”Hai, vino, vino!” pe care-l fredona toată generaţia mea…şi a ta. E pe YouTube. L-am ascultat azi şi m-a atins cu aerul lui vetust, sărăcuţ ca vremile de atunci, dar sincer, nene! Sonor, după voce se distinge o orgă electronică, nu ştiu dacă vreun Hammond, o Farfisa, sau populara orgă sovietică Iunosti (”Tinereţe”- ce titlu comsomolist, tavarişci!). Mai aveai ceva de Vanica, Cristinoiu şi multe ”şlagăre internaţionale” traduse de Flavia Buref. Căci, dacă te-ncontrai să cânţi doar englezeşte aveai biata soartă a lui Gil Dobrică.
Vremuri, Gabi…tinereţea noastră.
