Dragă Dan Negru,
Ești omul Revelionului. Eu, care în afară de Mezzo și Trinitas – da, asta mi-a fost starea TV de Sărbătorile 016 - rar m-am uitat la altceva. De ceva vreme. Sunt obosit, tracasat de calitatea umorului tv contemporan. Bine că tragedia, traiul și cultura mă aduc în aceeași stare.
Spre deosebire de politichie, care mă trimite direct la suicid…Le cam știu pe toate. Poantele răsuflate pentru unu ca mine sunt proaspete pentru copiii și nepoata mea. Nu știam eu de ce, pe vremuri, când regretatul Horia Șerbănescu spunea pe scenă sau la radio, poante pe care le știam tot de la el de când eram copil, de ce mai râde sala tânără. Fiindcă lumea trece, poantele rămân. Fiecare glumă bună are vârsta ei. Și ea e mai bătrână uneori decât chiar cel care o spune. L-am auzit pe unu, Paler… Ai citit vreo carte de anecdote interbelice? Ai văzut că doar hainele și limbajul diferă ușor? Eh, asta am priceput eu de Revelionul acesta. Cred că un om care ar trăi încă 200 de ani, la Revelionul imediat următor s-ar sinucide, auzind tot patrimoniul de râs al planetei…
Altfel, mă mai amuz uneori cu novelele umoristice românești. La bloc sau cele de pe Prima. Sunt cu de-ai noștri, români.
Dar, tu Dane, o spune un prieten vechi, cu prietenie, fără ironie, doar cu veselie, tu ai ajuns ca-n bancurile din de-demultul roșu. Orice canal deschid –exagerez special - dau de tine. Mi-e frică să deschid și sertarul de la bucătărie. Pe ăsta, îl știi, era un banc cu Ceaușescu. Departe ideea să te asemăn cu el. Sau să te cred un dictator. Dar, ești un dictator al râsului. Nu tu, ca atare, ci funcția ta. Mai bine spus, un dictator care dictează râsul. Cu emisiunile tale haioase, cu veselia ta autentică. Cu demascarea prostiei invitaților, naivității lor, a inculturii, a ignoranței joviale. Dar, vorba lu’ mamaie: ”Lasă, maică, e bine că avem proști. Păi, altfel cine muncește pentru noi, ăia dăștepți…?!” Dane, tu consumi prea multă energie. Avantajul e că o faci râzând, te încarci, hoțomane, prea mult! Dar, merită. Harnic. Faci emisiuni refreșizante, vivante, ca o adiere mentolată. Să te speli pe față cu ele. Dar, cel mai amuzant din ceea ce faci tu e atunci când văd că proștii râd de prostia altora. Când, de fapt, prostul râde de sine… și aici e abilitatea ta.
La mulți ani! Și, să rămâi în vârf de top!
