Dragă Dan Adamescu,
Domnule, nu vă cunosc și reciproca. Vă știu din activitățile publice, ați avut România Liberă. Ați fost dur, decavând publicația de unii jurnaliști.
Tradiționali, excelenți meseriași. Poate sedus de cântul turturicii... V-ați adus, firesc, echipa proprie, ”ucigând” fără scrupule. Vă apreciam, totuși, ca pe un mare român venit din America. Locuitorii Vaideeniului - jud Vâlcea vă scăldau în laude. Mata și dl. Comănescu, ajuns ministru de externe. Eram fericit să aflu numai lucruri de laudă despre un român întors cu succes. Dar începutul, concedierile, remanierile de la RL, letale prin incompetență, m-au șocat. V-ați atras blesteme ca metalul fulgerul. Să vă spun că în urma unei astfel de concedieri, un prieten bun și vechi, care trăia din asta, profesionist desăvârșit, cu performanțe – ins cu care uneori eu chiar nu eram de acord - a murit de supărare că a ajuns pe drumuri? Cu 4 copii. Noroc că nu erau chiar mici, totuși... Acum, la belele, v-ați gândit că v-a blestemat? Poate nu numai el. Ați priceput măcar că pentru niște interese ”strategice” ați nenorocit oameni? Nu acuz. Nu am dreptul. Doar întreb...
Dar dacă aflați că el a decedat ca o consecință a acestei măsuri, puteați accepta ideea? Omul acela, victima - ziarist, om de cultură, cineva în țara asta - avea un nume. Ba, avea și el pe conștiință unele greșeli, ingratitudini față de alții – era om; imperfect - dar el s-a prăpădit ros de un nemeritat șomaj. Condamnat de mata...
Ooo, cred că exagerez, solicitându-vă conștiința la un efort mare. Dar bănuiesc că aveți timp. Căci, iată rezultatul: v-au năpădit belelele. Nu mă bucur deloc. Probabil că a sosit scadența divină. E momentul răsplatei pentru relele, nenorocirile, necazurile directe sau indirecte, aduse unor inși// familii. Decontul exitențial. Judecata de-apoi a conștiinței. A caracterului unui miliardar, mogul, hegemon sau ce-oi fi mata. Arestul, averea, acuzele grave, ilegalitățile, soția cu pretențiile ei pantagruelice, iată un nou scandal - pericolul pierderii banilor strânși cu ”sacrificii”... asta, poate, vă va trezi din beatitudinea opulenței...
Credeți că dacă veți mai avea bani Pronia vă va exonera? Măcar de faptul că ați lăsat pe drumuri o familie? Una singură...
Da, eu cred, dacă nu în blesteme, măcar în dreptatea Divină. Repet, nu vă acuz deloc, doar vă provoc. Să-mi editați, acolo unde vă aflați...
