Dragă Cristi Puiu,
Te consider, ca mulți alții, un lider al cinematografiei tinere, care a revoluționat calea filmului românesc. Film, cinematografie, chiar, care nu a scăpat nemutilată, strâmbată, schingiuită de comandamentele politice idioate imbecile și absurde ale vremilor popesciene sau ale lu’ tov Dulea. Lucru care a făcut ca generația aia de aur, promessantă numită ” Pița-Veroiu-Vaeni”, să se rateze practic sau să refugieze în literatura clasică unde mai ”treceau” un botez, o nuntă și o înmormântare ortodoxe, dar interbelică, tovarăși! – făcute ca la carte. Și unde mai scăpa câte o damă nudă filmată din stratosferă.
Trebuie să recunoști că te-ai născut la timp cât să cureți filmul de ideologia aia imbecilă. Ai fost dumneata Alesul. Fară glumă. În plus, ai talentul de a scrie scenarii care nu seamănă mai deloc, ca gen, cu proza și derivatele ei schița și nuvela. Mai pun apoi, la vederea-ți filmică și studii de artă (în Elveția). Căci ești da, un geniu egal în regie și scenariu. În cinema, pe scurt, așa ca definiție. Cinematolog... dacă-mi e permis. Bogat dotat cu meseria și anexele. Poate că și o școală de reportaj te-ar fi făcut mai complex... Dar țara asta nu are nevoie de genii! Că dacă le are, le ignoră sau la sugrumă. Vezi Enescu, ”decadentul” Brâncuși, Pintilie, Doga, Zamfir... Chiar dacă ești socotit inițiatorul, Tătuca noului val în cinematografia românească... eu tot îmi permit să reproșez ceva generației Puiu. Care cuprinde destui regizori extraordinari, meniți parcă să umple golul lăsat de seceta de mai ieri... Prea se face, domnule, mișto de țară și băștinașii ei. Unul cretin, umilitor. Prea ne autobăgăm într-un derizoriu specific și altor țări. Vezi Italia . ”Pâine și ciocolată”, măcar. Prea comfirmăm prin zisul ”neorealism românesc” niște defecte false. Nu că nu le-am avea, dar le au și alții. Dăm apă la moara calomniatorilor. Așa am ajuns ca imagine, popor de milogi, neamul sângeros al lui Dracula, nespălații Europei. Că noi doi știm exact cum stăm... Nu e chiar așa. Nu ne trebuie cosmetizările cu fond de ten gros ca tencuiala de pe vremuri. Dar nici gunoiul - inclusiv moral - în care am arăta că înotăm ca niște europeni de pripas, picați mai ieri, pe cai cu șeaua stând pe carne crudă... Să fim serioși!Îți urez ”la mulți ani!” cu ceva zile întârziere, dar cu un mai recent ”Hristos a înviat!”. Cu admirație sinceră
