Dragă Carlos Santana,
Don Carlito, respectele mele. Azi, de ziua ta. Fiindcă te respect de când te-am ascultat prima-‘şi dată - anii ‘70 - şi m-ai fermecat.
Cu piesele tale monumentale, clasice azi mai toate de la “O ye comova”, “Black Magic Woman”, “Samba pa Ti”. Ba, odată, amicul Pittiş a adus din Anglia cred o tonă de muzici cu tine. Făceam cură de rock sud-american. Latino. Cred că termenul ţi se şi datorează oarecum. Căci tu eşti articulaţia dintre muzica rock americană şi accentele latino, care au invadat ca modă discotecile anilor ‘80. Şi care acum în era post-modernă s-au clasicizat şi ele.
La începutul anilor ‘90 când libertatea a dat năvală şi peste noi, aşa ca o furtună beată din care nici acum nu ne mai trezim, la Bucureşti erau vreo 10 discoteci latino. Care mai de care mai faimoase. Era Muzica aia a voastră iubitule. Era realismul magic al lui Marquez care zăpăcise scriitorimea, mai ales prozatorii. Tu eşti, la multiculturalism un soi de pionier; de Guru al “latinităţii îndepărtate”, al americilor de sud. Căci latinitatea apropiată suntem noi, românii, portughezii, francezii, spaniolii, italienii…
Azi e Sfâtul Ilie. Tu eşti sub zodia acestui mare Sfânt. Că am scris ieri de Ilie Năstase, tăticul stilului ludic în tenis. La fel, şi tu. Sfântul este şi al novatorilor în artă, sport, muzică. Fie-vă numele slăvit sub pulpana Sfântului Ilie! Proorocul Vechiului Testament. Acum ascult “Europe” şi văd în ea o proorocire. O nenorocire. Parcă plângi de ce anume se străvede că va fi Europa. Plâns sfâşietor cu lacrimi de sânge. Să nu fiu noduros şi sumbru. Tu eşti luminos în tot ce cânţi. Ritmurile latine se mulează duios pe sunetele plăcute omului bun. Intelectual, străluceşti în piesele spiritualiste cu John MacLaughlin. Ele mi-au mângâiat tinereţea ce ni se impunea atee şi anti-creştină. Santanism, nu Satanism! Fazele cu MacLaughlin - un refugiu. Un înger bine ascuns în “Capitalul” lui Marx… Eraţi refugiul unei generaţii ce refuza îndoctrinarea… De aia te iubesc eu pe tine, Carlos. Muzica ta nu mai are vârstă, precum Biblia. E şi Muzica mea. Tu ai făcut-o, eu am consumat-o… şi nici acum nu m-am săturat. Viva, Carlos Santana!
PS. Discografia mea de “santanism”: 1969 Santana. 70 Abraxas. 71 Santana III. 72: Caravanserai. 75 Lotus (Live). 76 Amigos…
